DeUnDutchable

19/01

2012-01-21T18:58:00.000+01:00

Am primit zimbetul.

De vinzare

2012-01-06T12:21:00.002+01:00

Am remarcat-o la scurt timp dupa ce m-am mutat in suburbie, adica mai bine de 5 ani.
Locuia vizavi. Fuma mult, cind pe balcon, cind in casa, duminica asculta jazz cu usa balconului larg deschisa si avea trei pisici carora le colora gherutele cu lac de unghii. Primavara si toamna purta o geaca rosie. Si avea mersul impiedicat.
Semana perfect cu Whoopi Goldberg. Asa-i si ziceam, Whoopi.
Locuia singura si purta o tristete invaluita in resemnare drept accesoriu.

Acum vreo doi ani, de Paste, m-am dus la ea sa-i spun sa-si inchida geamul de la dormitor pentru ca una dintre pisici planuia o evadare, era jumatate afara, gata sa sara. S-a speriat foarte tare, mi-ai multumit, mi-a spus ca are in vizita fata si nepotul, si ca, probabil, ei au lasat fereastra deschisa pentru ca ea e atenta de obicei.

In vara aceluias an eu am plecat pentru vreo trei saptamini in Romania. Whoopi a fost prima persoana cu care m-am intilnit cind m-am intors. A fost foarte bucuroasa sa ma vada si mi-a facut cu mina foarte entuziasmata si cu gesturi largi. A fost ultima data cind am vazut-o ...

O perioada m-am gindit ca a plecat intr-o vacanta prelungita, dar au trecut mai bine de doi ani.
Pisicile au locuit acolo pina de curind. Mai vedeam cite-o mina alba cum le mingiia la geam. Apoi casa s-a golit ...
Luni, ma indreptam spre masina si mi-am aruncat privirea spre balconul ei ... Un anunut mare trona pe geam - TE KOOP!

Whoopi, oriunde esti, sper sa-ti fie bine.

Sa vad, sa simt, sa miros

2011-09-01T09:37:00.000+02:00

M-a luat asa un dor de duca de abia-l duc ...
Vreau sa plec. Vreau sa ma sui in masinuta mea neagra si s-o iau din loc, undeva, nu conteaza unde.
M-as urca si-ntr-un avion mintenas, si as sta fara sa circotesc, mi-as tine si durerile de cap in friu, doar sa ma duca in frumoasa mea Californie cu un scurt popas in Las Vegas.
Mi-e dor de soare, de soare care sa-mi amorteasca simturile, sa ma topeasca, sa-mi scoata perlute mici de transpiratie pe piele, sa ma bronzeze si sa ma si usture putin cind cinevaul m-ar atinge pe spate.
Vreau sa miros asternut de hotel, sa ma inghesui cu alti turisti prin locurile cunoscute, orasul sa-mi pregateasca surprize la fiecare colt, sa respir si sa miros aerul si sa-mi amintesc cind ajung acasa a ce mirosea locul de care tocmai m-am indragostit iremediabil.
Vreau sa ma urc intr-un tramvai, metrou, autobuz, dimineata si sa observ localnicii, sa intru putin in pielea lor si sa imi inchipui ca merg la serviciu, ca am chioscul meu preferat pentru cafea, ca sint in intirziere. Vreau sa citesc in metroul lor si sa-mi vaduvez gindurile de ginduri cu ceva muzica venita din ipod-ul prea incercat. Si melodia aia sa ramina melodia orasului.

WWW

2011-08-31T22:55:00.000+02:00

WWW

2011-08-24T10:48:00.001+02:00

Cei doi ani de-acasa

2011-08-23T06:23:00.004+02:00

Am vazut ieri la stiri ca a devenit oficial, copiii sint obligati sa mearga la scoala de la doi ani, da, d-o-i. Au fost ceva discutii de-un an incoace si pina la urma s-au adeverit zvonurile. Zice-se ca aceasta masura ar fi vizat in primul rind pruncii alohtonilor pentru a se evita ca in grupele mai mari sa apara copii care abia rup olandeza.Asadar, de-acum vorbim de grupa 0.
Moral, sint pregatita, asa ca in momentul in care testul imi arata doua liniute voioase si colorate, dupa ce ne bucuram seara cind ne-adunam pe-acasa, de-a doua zi incepem cautarile sa-i gasim ovulului fecundat un loc la vreo scoala din cartier, care sa nu fie catolica sau musulmana, nici departe de casa, eventual cu parcare fara plata in zona.
E bine, e rau? Ma gindesc ca un copil de doi ani se tine binisor pe picoarele dinsului, maninca orice, de preferat putine spre deloc dulciuri, ba mai face si fraze scurte si limpezi, deci comunica. Probabil ca la prima vizonare a pruncului dupa nastere, familia si prietenii ii dau drept cadou ghiozdan, caiete si creioane colorate, ca, practic, doi ani trec ca vintul. Urlatelul va avea program strict cu trezit la 6 jumatate, si adio timp de suzeta si citit pe olita pentru ca suna clopotelul.
Probabil ca la 4 ani imi va spune ca s-a indragostit de colega de banca si vrea sa o ceara in casatorie, iar la 6 pleaca cu prietenii, toata vara, intr-o vacanta in Europa, cu trenul.

Reactii adverse n-am prea auzit, ba lumea e destul de multumita ca astfel mai ramin in buzunar banii de bona sau cresa, iar parintii se pot duce linistiti la serviciu si isi vad la fel de linistiti si de viata lor sociala. Deci, win-win situation.

Facts.
Nu am vasta experienta cu copiii, insa am observat ca aici sint ceva mai calmi decit cei din Romania, mai putin urlatori, nu foarte rasfatatisi ceva mai intelegatori. Si nici prea legati de parinti cu lanturi, cordoane si sireturi. Au activitati si responsabilitati o data cu intrarea in sistemul de invatamint si nu merge cu "lasa mama ca esti mic", iar mamele, de cele mai multe ori, sint tratate egal in autobuz, tramvai, coada, aeroport, si nu asteapta sa li se faca loc doar pentru ca au un copil in carucior. Daaaar, in orice locatie un prunc e binevenit, indiferent ca e magazin, restaurant, hotel ... intelegeti.

Mai stiu ca la 7 jumatate micutii zburda veseli si galagiosi spre scoala, precum un cird de pasari gata de plecare spre tarile calde. Ce inseamna asta? Disciplina. Inseamna ca parintiibunicii nu cred ca "o sa se sature de trezit dimineata tohata viata, lasa-l sa mai doarma un pic".
Ca sa extind putin ideea, la ora 7 in orice tren din Olanda este o aglomeratie de nedescris! Olandezii nu sint cei mai tacuti mergatori la serviciu, ba chiar le arde sa cinte, sa faca glume si sa fluiere la prima ora a diminetii. Traficul de zeci de kilometri e un lucru firesc inainte de-a rasari soarele. De ce? Pentru ca toti acesti corporatisti s-au trezit la ore mici de cind se stiu, si li se pare firesc. Eu sint o pasare de noapte si departe de o persoana matinala, asa ca de-aici invidia :)

Ah, da ... concediu maternal e de maxim 3 luni - trebuie sa mai sap pentru o informatie 100% corecta. Deci, daca vrei sa-ti cresti copilul pina sa-l trimiti obigat-fortat la scoala, te lasi de serviciu. Dar asta inseamna mai putini bani returnati de la taxe pentru cresa, pentru ca, nu-i asa, ai nevoie si de me-time din cind in cind si macar doua zile de cresa pentru bebe.
Sa va povestesc de o prietena cu o fetita de 2 ani jumatate. Mama lucreaza, face naveta zilnic - 2 ore cu trenul dus-intors, tatal lucreaza, ei traiesc separati, dar in aceasi zona a orasului. Copila dusa la cresa de cind se stie. Asta inseamna ca dimineata, la 0730, pe zapada, ploaie, cer senin, ea se afla in fiecare zi lucratoare in scaunelul din spate, cu casca pe cap, pe bicicleta mamei. Ca sa-i diversifice activitatile face si balet dupa cresa. Probabil ca acum incepe scoala.
Cu bataie foarte lunga, va mai zic ca sistemul asta militaresc functioneaza, ba chiar cu succes, pentru ca economia merge, Olanda s-a cam mentinut pe linia de plutire in anii astia agitati si altfel nu-mi explic de ce toti s-ar muta aici?

Ma intreb cind vom afla ce are de facut bebelusul in viata intrauterina, chiar sa stea, asa, degeaba?
In ceea ce ma priveste inca imi cintaresc decizia, a fi sau a nu fi un rolandez?

Viciile vs eu

2011-08-21T10:04:00.000+02:00

M-am apucat de fumat pe la 14 ani. Invatam pentru examenul de treapta intii la liceu, ai mei plecasera la o nunta in alt oras si eu eram sub "observatia" bunicii care statea citeva blocuri mai incolo. Conventia era sa ma prezint la ea pentru prinz, cina, somn, iar dimineata dupa micul dejun eram libera sa merg acasa sa invat. Vara-mea, mai mare cu citiva ani, s-a oferit voluntar sa treaca pe la mine sa se asigure ca e totul ok. Desigur, diavolita din ea vorbea, pentru ca scopul real era fumatul pe balcon.
Mai 1990. Asa am intrat eu in lumea nicotinistilor, pe balconul parintilor, invatind pentru admitere, cu More rosu si verde. In vara aia am fumat pe-afara, in debaraua buniciclor, in boxa de la subsolul blocului, pe balcon. Apoi a inceput scoala, eu la liceu, noul viciu s-a dezvoltat de la sine si fara sa-mi dea prea multe batai de cap unde sa-l practic. Asta pina-n iarna, cind dupa o ora chiulita si petrecuta in bar m-am dus acasa gata afumata si buna de pus in galantar. Taica-meu, cu ochi de vulturi si nas de profesor m-a intrebat scurt daca fumez. La fel de scurt i-am raspuns ca da. Mi-a spus sa nu exagerez si sa nu fumez chiar pe oriunde, ba mai mult, cind conditiile permit (aka maica-mea nu e acasa) pot sa stau si pe balcon. Multi ani nu m-a vazut fumind, stia, il anuntam ca ma duc putin pe balcon, insa n-a avut curiozitatea sa ma vada, eu, evident, n-am insistat.
Multe pachete si patru ani mai tirziu, dupa ce imi si mutasem cuibul de-acasa, in ziua in care am luat la facultate, i-am marturisit si maica-mii.

Aprilie 2006. Vreo 14 tigari in pachetul de Malrboro light lung aterizeaza la gunoi, eu m-am hotarit sa renunt la lunga si sincera prietenie cu tutunul. Mai lunga decit orice relatie de amor pe care am avut-o vreodata. In toti anii astia am incercat toate tigarile posibile, de la Carpati, BT la Gauloises, Camel (tot cautind femeia dezbracata de pe piciorul camilei) mentolate, subtiri, cu arome de cirese, vanilie, scortisoara, cartonate si necartonate, tutun sub buza, joint ... O luna cred ca a fost mai greu, insa stateam mult afara, am facut rafting, am sarit intr-un lac fara sa stiu sa inot, mergeam la sala aproape in fiecare zi, nu mai intram in baruri, la serviciu nu se mai fuma decit afara, am fost incurajata, si-mi placeau la nebunie serile de primavara tirzie fresh. Apoi a venit vacanta si am uitat complet de tigari. Nu m-am pacalit, ba chiar trecusem in tabara opusa, imi dadeam ochii peste cap cind imi ajungea pe la nasul sensibil ceva miros de tigara aprinsa.

Mai 2009. Vacanta in Mallorca. Olandezul, fumator de vacanta, eu curata ca lacrima ... lui Ovidiu. Descoperim Malrboro Ice Mint care merge de minune linga o sangria, la ceas de seara. In vacanta aia am fumat citeva tigari. Asta a fost tot. Nu mi-au redeschis pasiunea, ba chiar mi-au dat si-o stare de lesin.

August 2011. Vreau sa fumez, aprind o tigara, o duc la capat si ma ia cu rau. Ma scurg prin casa, nu-mi gasesc locul, ba aproape ca nu mai pot sa respir. Ma spal pe dinti sa-mi treaca gustul de tutun, dau cu apa de gura, nimic. Un morcov ma readuce in simtiri. Dupa cinci ani asta a fost dansul lebedei.
Cred ca niciodata n-am fost un fumator "profesionist". N-am fumat la stres, am fumat de placere. Dimineata nu era tigara primul lucru la care sa ma gindesc, nu am asociat neaparat cafeaua-tigara, vara fumam decit seara, in masina n-am putut niciodata sa inhalez tutun, nu puteam minca daca se fuma in preajma mea, daca tineam vreo dieta excludeam tutnul, daca eram racita la fel.

Am fost un fumator amator, cred.

WWW

2011-08-17T09:00:00.000+02:00

Rory Gilmore Sex Boat

2011-08-16T15:16:00.001+02:00

Don't ask. :)

Petite Anglaise

2011-08-15T10:31:00.000+02:00

"Anyone could create his or her own little outpost on the Internet in a matter of clicks, according to the how-to articles I found. Maybe I could start a blog, I thought to myself. I'm offten trapped in front of a computer screen with nothing much else to do.It might be fun. Why even not?
[...] All I needed now was a title. I liked the idea of writing under a nom de plume, not because I had anything much to hide, but because it seemed to be an unwritten rule of the game. The name Petite Anglaise popped into my head immediately, along with an explanatory subtitle, The diary of an English Thirtysomething in Paris.
Creating a blog was astonishingly simple: in a few short, sharp clicks I signed up for an account, named my blog, and chose a rudimentary template. In a matter of seconds my alter ego was born. All that remained now was to dream up something to actually write about.
It would be a harmless hobby, I thought to myself - my jardin secret, my virtual playground. Little did I know I had just unleashed a force which, within less than a year, would turn my life, and the lives of those dearest to me, inside out"

Petite Anglaise - Catherine Sanderson

Azi m-am hotarit sa va recomand o carte, o poveste adevarata in fapt, povestea unei englezoaice care traieste in Franta.
Catherine are un job in Paris, un partener francez sarmant, o fetita bilingva adorabila si un apartament cu o vedere de invidiat. Totul se schimba in jurul ei in momentul in care citeste un articol despre un jurnal online (asta se intimpla prin 2004) si decide sa-si faca propriul blog.
Petite Anglaise este de fapt o compilatie a postarilor ei, vreme de un an, un an si ceva, diferenta fiind ca a incercat sa repovesteasca intreaga aventura umplind cumva golurile din spatiul virtual.
Nu este o lectura grea, o incadrez fara dubiu la categoria subtire de vara, insa nici nu ti se dezlipeste de mina. La asta mai adaug si imaginile pariziene mestesugit descrise si farmecul autoarei.
M-a incintat lectura si din perspectiva unui expat (un subiect de actualitate si de maxim interes pentru mine. Oare de ce ??!!), iar faptul ca dupa ce-am terminat cartea m-am oprit intr-un manual de franceza menit sa-mi improspatez sertarul de franceza din creierasul prafuit, m-a facut sa recomand cu toata inima acest roman.
Chiar daca descrierea mea nu v-a convins, aruncati-va o privire peste Petite Anglaise, ca tot mai e vacanta si nu vreti sa cititi ceva foarte pretios.
Va spuneam ca este o poveste adevarata, blogul lui Catherine este cel care sta la baza cartii.

Bonne lecture et a bientôt!

WWW

2011-08-10T09:23:00.000+02:00

Am stat si-am invatat limba (I)

2011-08-06T10:10:00.006+02:00

Am avut o perioada nefasta, cam din toate punctele de vedere, asezonata cu ploi intense, tocmai bune sa adinceasca starea de nebine. In perioada de care vorbesc, precum cireasa de pe tort, intimplarea a facut sa dau si peste un postul unei bloggerite (de succes) in care, mi s-a parut mie, era prea transanta si si-a spus parerea putin in necunostinta de cauza. Am fost tentata sa comentez, insa am preferat sa astept pina se mai inrozeste situatia la mine (nu voiam sa arunc niste vorbe la suparare).

Introducerea fiind facuta, hai sa luam povestea de la inceputul-inceputului.

Eu nu am plecat din tara furioasa pe Romania. Desigur, multe m-au deranjat, insa nu intr-atit incit sa-mi iau bocceluta si sa ma duc fara sa ma uit in urma. Dar, la momentul respectiv, asta a fost cea mai buna alegere, dupa ceva dezbateri, liste pro si contra, avantaje si dezavantaje. N-am plecat ca "sa fac bani" sau mai stiu eu ce aberatii de genul asta. Pur si simplu din motive pur personale, fara furii. Pur si simplu ...

In teorie stiam la ce sa ma astept, birocratic vorbind. Mai stiam ca a locui undeva si a fi turist in locul respectiv sint doua idei total diferite. Imi stiam si bagajul cu care porneam la drum, stiam la ce sa ma astept de la mine. Stiam ca e altceva, ca n-o sa fie usor, dar necunoscutul asta nu ma speria. Eram comfortabila. Imi facusem planul ca in maxim 6 luni sa am job si practic sa continuu de unde am ramas in Romania. Naiva de mine!
Birocratia lor s-a dovedit mai stufoasa decit pare, insa inceata si necorupta. Toate planurile si pasii pe care-i schitasem inainte de plecare cu meticulozitate s-au dovedit in zadar.

Aveam nevoie de permis de munca - stiam, insa nu indeplineam cerintele, sau ma rog, lipsea un punct esential in obtinerea pretiosului card datator de libertate economica pentru mine. Sistemul olandez s-a aratat neputincios in fata situatiei mele. Ne-am blocat cu totii la taxele pe care le/nu le plateam in tara lalelelor. Nu-i nimic, aminam putin, timp in care o sa invat limba.
Trebuie spus ca, atita timp cit engleza iti este la un nivel acceptabil, nu ai probleme de comunicare. Olandezii vorbesc foarte bine si in proportie de 90% engleza. Insa daca vrei sa te angajezi, se schimba calimera, olandeza devine, cumva, obligatorie. In plus, nu se poate concura de pe aceeasi pozitie cu un vorbitor nativ de engleza. Dar nu-i nimic, se iveste vreo sansa!
Asadar, am inceput cautarile. Unde invat olandeza? Stiam ca aceste cursuri de limba sint finatate intr-o proportie destul de mare de guvern. Evident, in functie de primaria unde esti arondat si implicit de bugetul si dispozitia acesteia, ai sansa sa te inrolezi intr-un program de un an. Asa ca, la doua saptamini dupa ce am debarcat, m-am infiintat la ghiseul special de la primarie.

(va continua)

Toate pasarile isi fac cuib, noi ce mai asteptam?

2011-08-04T07:09:00.003+02:00

Anul trecut, de ziua mea, am primit (post aniversare) o carte cu nume pentru bebelusi si o felicitare. Nimic spectaculos, ati zice, mai ales daca asteptam un copil. Ei bine, nu, nu asteptam bebelus, si oricum nu de la omul-cu-felicitarea-intirziata. Darul deja devine, macar o picatura mai curios, dar nu acest aspect il face ciudat, ci textul care insotea felicitarea:

"Hebban olla vogala nestas hagunnan hinase hic anda thu, wat unbidan we nu?"

Am intors felicitarea pe toate partile, m-am uitat, am mai citit inca o data, parea latina dar nu era, parea olandeza dar nu rasarea. A stat timpu-n loc, vorba poetului, si eu nu desluseam misteriosul text. Eram nici calare, nici pe jos.
Pina la urma enigma a fost data in vileag, cel putin in privinta limbii folosite - olandeza veche. Asa va introduc si pe voi in ceea ce am aflat eu ca se vrea primul cintecel de dragoste in limba olandeza descoperit pina acum.

Zice-se ca "hebban olla vogala" are o vechime de cel putin 1000 de ani si este de fapt un cintec de dragoste scris de un calugar flamand care traia intr-o manastire engleza, iar textul a fost gasit intr-un caiet cu altele scrise in limba latina (cica toti calugarii cam stiau latina - un fel de engleza zilelor noastre). Ce cauta cintecelul de amor printre textele serioase latine? Explicatia stiintifica e ca amorezul scria cu o pana inmuiata in cerneala, iar cum pana se tocise s-a apucat sa-si cinte inima albastra pe acelasi caiet.

Desigur, limba olandeza are o vechime mai mare, insa, pina la momentul "hebban olla vogala", olandeza a fost doar o limba vorbita - spreektaal. Altfel spus, oamenii vorbeau olandeza, dar scriau in latina. Si daca sinteti curiosi sa vedeti textul, mergeti la muzeul Meermanno in Haga, acolo unde este expus si pastrat.

Dupa toata istoria asta, intrebarea mea e - binebine, dar de ce mi-a trimis tocmai mie, individul cu pricina, textul ASTA???

WWW

2011-08-03T14:22:00.001+02:00

Luni, intii si-o luna noua

2011-08-01T07:59:00.000+02:00

Sindromul zilei de luni .... pentru impatimiti e si mai bine - luni, o noua saptamina, o noua luna, intii.
Ce as putea sa-mi doresc mai mult de la un asemenea inceput? Parca acum e momentul sa ai lista in fata si sa incepi, de azi, de luni, de intii.

- merg la sala de cel putin 3x pe saptamina;
- o sa vorbesc mai mult cu mama la telefon;
- o sa ma ocup cu sortatul hainelor in dulap ca de cind tot amin;
- o sa citesc cartile incepute si uitate pe noptiera de la inceputul anului (de-atunci de cind am zis ca trebuietrebuietrebuie sa le citesc);
- o sa maninc mai multe legume;
- ma las de-fi-ni-tiv de fumat, ca doar dauneaza grav;
- o sa alerg in parc
- o sa fac plimbari lungi, macar la sfirsit de saptamina;
- o sa imi pun alarma la ceas cu 20 minute mai devreme ca sa nu ma mai napustesc asa pe usa in mare intirziere in fiece dimineata;
- o sa invat o limba straina, ma inscriu la vreun curs, ceva;
- o sa merg la serviciu cu bicicleta, e mai sanatos, mai rapid, iar vremea imi permite;
- o sa ...
- o sa ...
- o sa ...

Doar ca eu nu mai cred demult in inceputurile astea artificiale.

Ganesha

2011-07-30T12:10:00.002+02:00

Mai deunazi citeam "Solutia Schopenhauer" a lui Yalom (intre aceste paranteze fie spus, m-am indragostit de scrierile sale, iar "Solutia" mi se pare un roman complet) si am ajuns la capitolul in care Pam e in India, incercind sa-si rezolve problemele apelind la un centru de meditatie. Vreau doar sa citez partea despre zeita cu cap de elefant si trup de Buddah. Intre ale paranzete fie spus, niciodata n-am fost atrasa in mod deosebit de aceasta cultura, insa explicatia fiecarui element m-a fascinat si vreau sa iau aminte.

"-Observati, va rog, ca fiecare trasatura a lui Ganesha are o semnificatie serioasa, o recomandare de viata. Sa luam capul mare de elefant: ne spune sa gindim mai bine. Iar urechile mari? Sa ascultam mai mult. Ochii mici ne amintesc sa ne concentram, iar gura mica sa vorbim mai putin. [...]
- Sint multe altele! ... Iata, priviti mai de aproape ... noi, indienii, sintem oameni foarte seriosi.[...]
- Are un singur colt, observa ea.
- Semnificatia: tine ce e bun, arunca ce e rau.
- Si ce are in mina? Un topor?
- Ca sa taie toate legaturile care subjuga.
- Asta seamana cu doctrina budista.
- Da, nu uitati ca Buddha a aparut din oceanul-mama al lui Shiva.
- Iar in cealalta mina tine altceva. E greu de distins. O sfoara?
- O fringhie cu care sa te traga tot mai aproape de cel mai inalt tel ai tau.
[...] Observati vehiculul lui Ganesha, acolo, sub piciorul sau.
- A, da, soarecele. l-am vazut la fiecare statuie sau tablou al lui Ganesha. N-am stiut niciodata de ce un soarece.
- Acesta e cel mai interesant dintre toate atributele sale. Soarecele reprezinta dorinta. Te poate ajuta sa calatoresti, dar numai daca il tii sub control. Altfel, produce haos"
("Solutia Schopenhauer" - Irvin D. Yalom)

(Sursa foto)

Dans, dans, dans, dans ...

2011-07-29T11:59:00.003+02:00

Piticul cu tichie rosie m-a trezit cu noaptea-n cap. M-a dat jos din pat cu picioarele si asa, moale, adormita si impijamalata mi-a ordonat sa dansez. Hchelllooouuu, hchellooooouuuu. Nu m-am impotrivit, ba chiar mi-a placut. In pasi de dans, saltaret, am ajuns la baie si am reusit sa nu-mi bag periuta de dinti in ochi, ba chiar sa folosesc lotiunea justa in loc de pasta de dinti, pentru fata.

Nu stiu cum s-a facut deja 12, stiu doar ca am dantuit prin toata casa, cu pisica in brate, cu ceasca de cafea in mina, si cind mi-am tras blugii pe mine dansam. Piticu'in spatele meu ... hchelloooo, hcheeelloooouuuu ...

Bucurie mare, s-a intors piticu' acasa .... Si ma intreb de ce, doar asa, de curiozitate, nu ca-mi displace.
Poate pentru ca mi-am schimbat crema de noapte? Ca imi astept noua agenda? Ca mi-am gasit o noua pereche favorita de pantaloni? Ca nu mai ploua asa mult? Ca maninc mai multe legume? Ca mi-am dat seama care-mi e doza zilnica de apa? Ca am inceput azi-noapte o noua carte si n-o pot lasa din miina? Ca am hotarit sa nu critic nimic azi? Lucruri marunte, pe alocuri frivole, dar care ma fac sa dansez.

Smurf off!!!!

Adio, dar ramin cu tine ... din pacate

2011-07-28T08:43:00.001+02:00

Am o problema, una mare, foarte mare si rotunda.

Nu pot sa ies din relatia asta, sint fortata sa ramin. Imi dau seama ca exista tentacule uriase si invizibile care-mi fac orice miscare imposibila. Nu ma iubeste si nu-l iubesc, insa ne e dat sa ne ducem zilele impreuna. Ok, asa, de la departare, numele-mi intr-un dosar bine ferecat cu parole si el in mintea mea visind cum il iau de cele citeva fire de par il leg de tavan, si-i bag pe git milioane de pilule albe, paracetamol 500.

Am incercat sa-l ignor, sa ma fac ca nu exista, ca e doar in capul meu, ca n-am nevoie de el si intr-o zi o sa-mi dau seama ca a disparut. Nu merge! Se pare ca, mai devreme sau mai tirziu, drumurile mele duc la el. E pervers. Stie ca tot acolo ajung si ma asteapta rabdator, iar cind ma vede ma intimpina cu zimbetul ala cu subinteles frecindu-si de zor miinile a la "hahaha, iar ai ajuns aici!". Nu ne vedem decit de 3 ori pe an, maxim. Intr-un an chiar am avut norocul sa nu-l vad decit la magazinul indonezian, in trecere.

Bat la porti, dau telefoane, ma ofer, va rog, va rog mult, luati-ma si pe mine, nu-l mai vreau, nu mai imi trebuie. Va rooog, va rog, sint cuminte, promit sa nu va dau batai de cap, vrau doar sa scap. Raspunsul este invariabil NU! Asa ca sint blocata in relatia asta "bolnava" care nu mai poate fi tratata cu paracetamol 500, trebuie dusa la urgente.

Asa ca iubiti-va medicul de familie, udati-l, saditi-l si bucurati-va cind va da antibiotice asa de usor, cind va trimite la raze, la specialist, cind mergeti la el fara programare si fara ca asistenta sa decida daca esti intr-o stare grava sau nu si prin urmare poti sa mai astepti citeva zile.

Ajutor, imi caut medic de familie care sa ma trateze din cind in cind!

WWW

2011-07-27T15:52:00.003+02:00

Mi-e dor ...

2011-07-23T08:57:00.001+02:00

... de diminetile bucuroase si usor increzute din California, de diminetile cumva imbicsite si cu aer vinovat din Las Vegas, care isi lasa cheflii descoperiti pe strazi fara sa-i mai pese, de cafeaua slaba dar multa si fierbinte din diner-iile americane, de mersul labartat al vreunei negrese grase si fericita care vorbeste tare la telefon si gesticuleaza a la hip-hop.

... de galustile cu prune aburinde peste care sa torn o tona de zahar farin, de aglomeratia din oras, la prima ora, in drum spre serviciu, de zorile in care ma trezeam lipita de perna dupa o noapte la temperaturi inuman de ridicate, mi-e dor de copacii pe care-i vedeam de la fereasta la prima ora si ma gindeam ce bine-mi e, de linistea pe care mi-o dadeau prin simpul fapt ca erau acolo sa-mi zica buna dimineata sau somn usor dupa o noapte plina de filme si povesti, dupa o noapte macinata de ginduri sau o noapte de razboi la singe cu tintarii, sau dupa zile stranii, lungi, haotice si obositoare.

Dar ...

... am sase perechi de ochi care ma privesc dimineata curios si cu dragoste, am dimineti ploioase sau surprize de dimineti insorite si racoroase cind mi se face pielea de gaina de atita bine amestecat cu racoare, am cani amuzante care se umplu cu aroma matinala de cafea regular si am cartile mele pe care le rasfoiesc dimineata la 6.

Si mai am rabdare, am invatat sa mi-o fac prietena, sa o pun in geanta si sa o car dupa mine peste tot, ba chiar s-o pun cu mine la masa si s-o cinstesc, s-o ridic in slavi si sa-i multumesc ca mi-e amica.

... am invatat sa nu-mi mai fie frica de propriile-mi cosmaruri si sa nu mai cred in visele de fiecare noapte, nu le mai citesc, nu le mai dau pic de importanta, ba chiar le uit pina dimineata.

Ma bucur ca in fiecare zi am ceva de invatat si am momente pentru care multumesc, vad, simt, si stiu ca zilnic se intimpla ceva care conteaza.
Si ma mai bucur si pentru ca dupa saptamini de emotii puternice cu susul cel mai sus si josul cel mai jos singurele semne ramase sint doar niste herpesuri pe buza de jos.

Acum ...
... imi doresc sa am fluenta in scris, sa ma ordonez si sa fie mai mult soare.

S-o luam de la capat

2011-07-12T16:40:00.001+02:00

Din ianuarie incerc sa ma motivez si ordonez sa trec cumva regulat pe-aici. Din pacate, nu mi-a prea reusit, desi dorinta a existat. Inca exista, ca dovada acest post :))

Ce voiam sa zic ... Ca am avut o saptamina foarte incarcata emotional, care m-a stors de energie, insa din toata zbatrerea asta iese/va iesi ceva bun, am convingerea asta! Da, pentru ca sintem ceea ce gindim si in ceea ce credem. Si eu cred ca "binili invinge"!

Am avut azi o intilnire foarte importanta, scurta (neasteptat de scurta), insa foarte importanta care-mi va schimba cumva cursul, sau, hai sa zic altfel, a fost un punct la care am vrut sa ajung. Mai am un sfert de drum si in momentul in care e totul "pe hirtie" o sa-i dau drumul si in spatiu. Mai e putin, mai e un pic (nu pina la marele nimic).

Asa ca, bine v-am re-re-re-gasit!

DA!

2011-03-16T15:01:00.004+01:00

Sa inceapa primavara, cu alaiul ei cu tot!

Autobiografia tovarasului

2011-02-01T14:45:00.001+01:00

Aseara, pina spre miezul noptii am fost la film. Nu orice film, nu un film artistic. Am fost la "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu", aici la Festivalul International de Film din Rotterdam. In deschidere a vorbit directorul peliculei, Andrei Ujica. A spus la un moment dat ca intreaga natie e vinovata pentru anii de comunism pentru ca n-am luat atitudine. Ma intreb daca nu cumva se referea la cei din jurul lui Ceausescu, cei din umbra, aceiasi ca si azi ... umbrele care ne conduc.

La momentul decembrie '89 aveam alte minuni in cap,insa stiam si mai ascultam si eu Europa Libera, ba chiar am participat si la niste filmari pentru Cintarea Romaniei (am inghetat degeaba pentru ca nu s-au mai difuzat in veci pe motiv de "revolutie"), in general aveam altre preocupari.
Sa revin la subiectul de baza ... 3 ore am vizionat si am trait diverse emotii, am revazut imagini, personaje, atitudini. Si m-am intrebat. M-am intrebat, de pilda, ce s-a intimplat cu Pirvulescu Constantin care la al-nu-stiu-citelea-congres a spus in plen foarte raspicat ca el nu este de acord cu realegerea lui Ceausescu, ca poporul nu a fost intrebat si ca in sala sint activistii si hau-hau-istii tovarasului. In dulcele stil comunist (si mai de-acum neocomunist - nicio schimbare in cuvintari) tovarasul nu-stiu-care s-a revoltat tot ca asa ceva e inadmisibil, poporul l-a vrut pe multiubitul. Ok, deci ce s-a intimplat atunci cu huliganul Pirvulescu?

A doua intrebare : Daca Ceausescu - la proces - chiar a fost cit se poate de sincer cind a spus ca a ordonat sa NU se traga? De ce nu s-a difuzat niciodata, integral, desfasurarea procesului? Va aduceti aminte ca a trebuit sa urmarim "Ringul" lui Nicolaescu si mai aparea nenea crainic (nu Rosianu, celalalt) sa mai avem putintica rabdare ca se va difuza.

Toate intrebarile si filmul ma duc la o singura concluzie: MANIPULARE! Nimic nou sub soare, asa-i? Dar ce ne facem ca personajilii sint aceleasi?
Si ma mai intreb, atunci, la momentul decembrie '89, chiar n-a vazut nimeni acele citeva fete care s-au dat salvatori de neam si tara si care inainte erau in gasca de tovarasi veseli in vizite si aplaudaci la congrese?

Mai avem vreo sansa? Cind se curata singele?

Altfel, film bun, insa pentru un strain care nu cunoaste prea bine si in amanunt Romania, e cam ambiguu.

Du-te ...

2011-01-18T15:46:00.001+01:00

... si trezeste-ti norocul!

Imi doresc ....

2011-01-06T12:19:00.000+01:00

Sa-i pot trimite lui Freud un mail si sa-i solicit o sedinta, fie si via Skype. Il platesc din contul bancar, online. Omuletul meu din creier, care ziua se odihneste pe perne de sinapse si noaptea tese intrigi (cum mestesugit zicea si Yalom), iar si-a facut de cap azi-noapte.

4.01.2011

2011-01-04T12:14:00.002+01:00

Si cu asta va spun bine v-am regasit!

2010-11-22T17:26:00.001+01:00

Tabula Rasa!

TODAY I AM ...

2010-04-30T09:00:00.003+02:00

...laughingreadingdrinkingmeetinglivingdreamingjumpingsavouringsurfingscreamingpartyinglookingwantingkissingbelievingsingingwantinghuggingeatingmiaowinghopingenjoingwachinggreetingspinningwritingcalling

dor de demult

2010-04-29T11:19:00.001+02:00

Imi plac noptile albe cu dimineti clare si racoroase pierdute intr-o cana imensa de cafea neagra aburinda. O dimineata cu ochii lenesi si inceti si cu Julie Delpy.
Timpurile in care noi nu eram complicati si sunatul telefonului la ora 4 dimineata nu era o problema, vremea maratoanelor de film, de vineri dupa-amiaza pina duminica seara cu pauze doar de cite un somn, claie peste gramada, si doar sa ne aprovizionam cu chipsuri si bere, in toiul noptii, si sa plimbam catelusa. Restul era film. Si eram noi, simplii.

Sint ceea ce gindesc

2010-04-15T18:44:00.011+02:00

... nimic mai adevarat! Experienta ultimelor saptamini mi-a dictat acest lucru, de fapt mi-a intarit crezul. Nimic nu e mai greu ca mersul pe sirma de zi cu zi, doar o privire in jos sau in spate si te dezechilibrezi. Unii oameni nu-si dau seama si tind spre inapoi sau spre in jos si gata-i alunecarea. De atitea luari de la capat isi pierd puterile, isi pierd si dramul de luciditate care-l mai au si aproape ca nu se mai pot trata doar cu ceaiuri. Pacat.
Si mai stiu ca cea mai mare si anevoioasa lupta e cu tine insuti, ce dusmani, ce inamici....astia-s copii pe linga razboiul cu tine, te articulezi de doua ori la ficat, mai una la fata si te-ai facut K.O. plus ca ai grija sa-ti nimicesti creierul cu atitea nu-uri, negari si intuneric. Ai grija sa-l scufunzi adinc in mocirla. Si nu vrei ajutor, nu vrei sa scapi si sa-ti speli cerebelul. Si apoi te trezesti singur si te intrebi de ce-i asa.

Vreme de o saptamina, mai precis 375 de minute, am ascultat o persoana care nu vede nici macar o mica luminita, nu exista oameni frumosi pentru ea, nu exista si parti bune in evenimente, nu poate sa perceapa realitatea mai putin neagra. Am ascultat si am incercat sa-i arat ca exista si un altfel a celor spuse de ea, ca intotdeauna e si-o parte buna. La sfirsitul acestei saptamini, tortura emotionala la care am fost supusa, voit, si-a facut efectul si la mine. M-a dezechilibrat total! Mi-a supt toata energia si m-a aruncat cu teasta de pamint. Am incetat sa mai vorbim. Acum incerc sa ma fac bine, sa-mi ridic moralul si sa uit.
Parca am intilnit un vampir! Partea proasta e ca as vrea sa ajut si nu mai stiu cum fara sa cad victima colaterala. Nici nu vreau sa dramatizez situatia, dar nici nu pot sa astept sa treaca de la sine.

Ca sa termin intr-o nota mai normala postul, sa va zic cite ceva despre ce ma face pe mine sa zimbesc acum.
- pasarile din canal care si-au facut cuib in apa, iar masculul grijuliu aduce iarba sa-l ridice cum se cuvine;
- cele doua feline, primele fiinte pe care le vad dimineata, lungite in pat linga mine;
- Minunatul care ma trezeste dimineata cu glume si apoi cu o cafea la pat;
- mirosul de flori si polen din aer;
- vinzatorii de la magazinele de parfumuri;
- bicicleta (ok, Megan e numele ei ... va rog sa nu rideti :)) cu care colind zilnic;
- 3js si ultimul lor album;
- gindul ca peste o saptamina imi voi petrece ziua de nastere la Londra;
- profesoara mea pentru ca e o fiinta extraordinara (aici trebuie sa spun muuult mai multe despre ea, dar in alt post);
- oamenii pe strada cu care ma salut fara sa ne cunoastem;
- facebook-ul pentru ca in ultima vreme m-am reconectat sau conectat cu oameni minunati si adevarati.

Life Looks Better in Spring*

2010-04-06T22:41:00.045+02:00

... chiar daca toata noaptea a plouat si acum orice e numai soare nu! Nici nu mai conteaza, astia sint amanunte nesemnificative.

Ieri am aruncat toate semnele iernii care mai poposeau prin casa, inclusiv haina care mi-a tinut de cald si mi-a ascuns trupul chircit de frig sau emotii. Singurul semn ca a trecut pe-aici mai e pilota dubla de pe pat. Atit. Nici macar mobila nu mai e asa cum o aranjasem acum 4-5 luni. De ce am protestat asa vehement si i-am trintit usa in nas? Pentru ca a fost apasatoare, perfida si grea, cu incheieturile de la picioare butucanoase. De-aia! Nu cred ca a fost mai altfel ca in anii trecuti, doar ca m-a chinuit pe mine mai mult.

Nu mi-am mai scris aberatiile aici de ceva timp, insa am citit bloguri. Am plins. Prea multe tragedii s-au intimplat, prea multi oameni s-au dus. Nu i-am cunoscut, dar durerea celor care au scris mi-a fot transmisa si cumva le-am transmis un gind.

Acum pentru mine e totul galben-portocaliu-rosu. Ne suflecam minecile si pornim la treaba, lista-i lunga, evenimente multe, insa lumina ne ajuta. Suc de grapefruit, abonament la sala, bicicleta in miscare, inspir adinc si-o iau din loc pentru ca totul a prins culoare. Cum sa ratez ciresii infloriti din cauza lamentarilor si evenimentelor din ultima vreme? E pacat, zau!

Are you kiddin' me !!!???

2010-04-01T19:45:00.002+02:00

Poate am zis-o,poate nu, mie-mi place Anouk. Imi place de pe vremea cind era a nimanui si eu credeam ca-i belgianca. Intre timp m-am lamurit ca-i din Den Haag.

Ce vreau sa spun e ca aseara a nascut :) A nascut inca un baiat, pe linga cei doi pe care-i are - Benjahmin si Elijah - plus fetita - Phoenix (copiii vin din casatoria cu solistul Postmen, Remon Stoijn ). Micutul de 3330 gr se numeste Jesajah Dox si n-a chinuit-o prea mult pe mamica, doar vreo patru ore, pina a aparut pe lume. Taticul este rapperul Unorthadox care mai are dintr-o relatie anterioara doi copii.
Asa ca in casa Teeuwe e si mai maare zarva ...

bamboo - my wishlist :)

2010-03-09T14:50:00.002+01:00

(sursa foto)

Asta-mi e ultima dorinta, ca tot mi se apropie ziua de nastere :)

(oricare dintre modele, de preferinta FUN M PEN & TOUCH )

l.e. mai am o dorinta....si s-o posed si s-o dau cadou :

(sursa foto)

I'd love to drink out of this!

Foarte pe scurt

2010-03-09T13:41:00.003+01:00

M-am intors de o saptamina si ceva. A trecut asa de repede, parca doar am visat. Dar a fost foarte bine la mine acasa, la ai mei si la prieteni. M-am incarcat in alt fel, am venit cu bateriile la maxim, stiind ce ma asteapta aici in urmatoarea perioada, asa ca aveam nevoie de iesirea asta din decor.

Parca lumea nu mai e asa de incordata, un pic mai senina si volubila, functionarii mai relaxati (s-au mai marit salariile? ma indoiesc), iar cu un zimbet ii mai inmoi, chiar si pe casierele din supermarketuri pe carre le-am tot enervat cu banii cind am fost lasata singura la cumparaturi. Stiu bancnotele ca seamana cu cele vechi, dar la bani si zeci de bani nu ma descurc. Asa ca in momentul in care imi spuneau cit am de plata, mai intii imi luam adinc aer in piept, ma ridicam putin pe virfuri, incepeam sa scotocesc prin portofel si sa citesc banii, ii puneam pe casa paralel cu scoaterea aerului cu zgomot-suspin, mai dadeam putin din picioare, clipeam des spre foarte des si-i zimbeam timp pentru ca ajunsesem la bani...si tanti incepea sa-mi spuna ce culoare de bani are nevoie. (ca la copiii cu probleme,asa-i? hihi)

In rest praf....ciubotele care n-au fost lustruite aici niciodata, acolo isi primeau sfinta curatire de patru ori pe zi.

Plus masini...fata de anul trecut, mai multe parcari-duble, mai mult fier, peste tot. Cred ca anul viitor le voi vedea parcate si pe bloc, gasesc ei o solutie sa le puna si acolo.

M-am intilnit cu atita lume, am venit obosita de putin somn, dar fericita.

Intoarsa la cealalta acasa ma asteapta citeva examene in primavara asta, foarte importante, apoi o mini-vacanta-cadou si-o vacanta-vacanta, vizite, job si sper soareeeee, soare adevarat si puternic.

l.e.
Uitasem...saptamina trecuta am votat...am votat pentru consiliul local, pentru ca am acest drept si mi-am promis (in toamna) ca-l voi exercita de fiecare data. A fost o experienta intersanta ...

Aterizez...in sfirsit!

2010-02-18T23:34:00.001+01:00

In citeva ore imi iau bagajul de miner, ma urc in tren, astept o ora, mai schimb un tren, beau un Starbucks, predau bagajul greu, iar mai astept putin, urc, stau pe un scaun mai mult incomod decit comod, sper sa nu fie copii tipatori in jur pentru ca atunci va trebui doar sa ascult muzica in casti si as vrea sa citesc, cobor si gata...AM AJUNS IN ROMANIA!!!!
Nu ma intereseaza ca ploua, ca e viscol, ca ma prinde pe-acolo vreun cod, doar o sa ma bucur, o sa stau cu toti ai mei, o sa maninc papanasi si amandine, o sa povestim si o sa ma amuz pe seama aberatilor de toate felurile. Si pret de citeva dimineti o sa ma trezesc in camera mea de-acolo, care este a mea pentru totdeauna, o sa beau cafea in pat, cea mai buna din lume facuta la ibric cu multa dragoste si proaspat macinata, o sa-mi toarca o frumusete felina la urechi si la final o sa ma intreb cind naiba au trecut asa de repede zilele. Si abia la aeroport o sa ii sun sa le zic pe fuga ca-i iubesc. Dar ei stiu asta.

Va recunoasteti?

De dacht van vandaag

2010-02-18T14:49:00.001+01:00

Letting go is Freedom!

Moleskine Passions

2010-02-11T23:32:00.002+01:00

(sursa foto)

Saptamina viitoare se lanseaza noua colectie !!!!!

La multi ani celui care ma suporta in fiecare secunda, hard job schatje!

Astazi am avut marea "lansare la apa", aka sa vorbesc in consiliul local, in olandeza. A fost un exercitiu folositor, momentul meu de glorie a fost aplaudat si-am primit felicitari. Mai vreau :)

Miine am o zi plina, asa cum se intimpla de luni bune vinerea, dar macar imi vine acasa noul telefon pe care-l astept de-o luna, iar saptamina viitoare pe vremea asta imi fac bagajele, ma imbarc si aterizez in Romaniaaaa......

Un weekend formidabil tuturor!

Visatorii si nebunii

2010-02-10T21:52:00.000+01:00

Ei se numesc 3JS, trupa mea olandeza preferata. Sint niste visatori nebuni si amuzanti, iar in seara asta au "lansat" via youtube un nou videoclip, albumul "Dromers en Dwazen" urmind sa apara pe 5 martie.

Loop met me over zee

Iar am aterizat in acel loc....

2010-02-09T23:25:00.005+01:00

... numit bucatarie.
Chez Mazilique ma mai convinge sa ajung in locul cu multe farfurii, cutite, tocatoare, ingrediente, mirodenii.
Am incercat si eu somonul la cuptor, respectind reteta ei. Sare si piper, Rosa si Mary, capere, lime in loc de lamiie (asta aveam in frigider) si, evident, subiectul cinei, somonul. L-am tinut invelit la 180 de grade, mai bine de 30 de minute, poate cam mult, dar l-am salvat si m-am salvat de la secatuire :)

Cam asa arata inaite de sauna. Deocamdata sint singurele fotografii disponibile, cred ca de pofta acumulatorii m-au lasat si am apelat la aparatul co-locatarului,dar inca nu le am in laptopul meu. Promit sa ajunga curint aici.

Un gind micut

2010-02-08T22:38:00.002+01:00

Muzica ma face foarte fericita.

Nominalizarile Oscar 2010

2010-02-02T15:04:00.006+01:00

S-au incheiat nu cu mult timp in urma.

Best picture
"Avatar"
"The Hurt Locker"
"Precious: Based on the novel 'Push' by Sapphire"
"Up in the Air"
"Inglourious Basterds"
"Up"
"The Blind Side"
"District 9"
"An Education"
"A Serious Man"

Actor
George Clooney, "Up in the Air"
Jeff Bridges, "Crazy Heart"
Colin Firth, "A Single Man"
Morgan Freeman, "Invictus"
Jeremy Renner, "The Hurt Locker"
Actress
Meryl Streep, "Julie & Julia"
Sandra Bullock, "The Blind Side"
Gabourey Sidibe, "Precious: Based on the novel 'Push' by Sapphire"
Helen Mirren, "The Last Station"
Carey Mulligan, "An Education"
Supporting actor
Matt Damon, "Invictus"
Woody Harrelson, "The Messenger"
Christopher Plummer, "The Last Station"
Stanley Tucci, "The Lovely Bones"
Christoph Waltz, "Inglourious Basterds"
Supporting actress
Vera Farmiga, "Up in the Air"
Mo'Nique, "Precious"
Anna Kendrick, "Up in the Air"
Penelope Cruz, "Nine"
Maggie Gyllenhaal, "Crazy Heart"
Director
Quentin Tarantino, "Inglourious Basterds"
Kathryn Bigelow, "The Hurt Locker"
James Cameron, "Avatar"
Lee Daniels, "Precious: Based on the novel 'Push' by Sapphire"
Jason Reitman, "Up in the Air"
Animated feature
"Up"
"Coraline"
"Fantastic Mr. Fox"
"The Princess and the Frog"
"The Secret of Kells"
Original screenplay
"The Hurt Locker"
"Inglourious Basterds"
"The Messenger"
"A Serious Man"
"Up"
Adapted screenplay
"District 9"
"An Education"
"In the Loop"
"Precious"
"Up in the Air"

Atit am avut de zis.Deocamdata . Sa inceapa pariurile.

Viata in tiribomba

2010-02-02T12:05:00.011+01:00

(fotografie via Google)

... nu e deloc usoara si nici amuzanta! Cam asa am trait eu vreme de 10 zile incheiate. M-a luat din somn si a plecat la fel cum a sosit, pe neasteptate. A fost un chin!
Intr-o noapte-dimineata pe la 4 jumatate am fost trezita de niste ameteli cumplite si durere de cap pe masura. Sindrom vertiginos a fost verdictul care a plutit in aer citeva zile, asta pina s-a epuizat...poooof! Cauza? Necunoscuta. Cert e ca sint la a treia incercare de acest gen. Si uitasem cum e, pentru ca am co-locuit cu asemenea stari acum mai bine de 10 ani. Poate vreo 8, hai. In primele doua zile n-am fost in stare sa fac nimic, nu am putut nici macar in pat sa stau, apoi am incercat sa-mi controlez starea, sa-mi continuu viata ca si cum nimic nu s-a intimplat. A fost greu, am cazut de doua ori, am plins, am inghitit pastile si am sperat. Desi mi-era greu sa-mi tin pina si ochii deschisi, am citit, vazut filme, stat pe net, plimbat, iesit afara, chestii cotidiene. Si cind simteam ca in secunda urmatoare ma prabusesc, ma asezam si asteptam sa treaca momentul. Am crezut ca are legatura cu accidentul pe care l-am suferit in toamna, dar atunci mi-a fost afectat cosul pieptului izbit de volan, ma rog, citeva vinatai pe la ochi si nas si buze extrem de botoxate. Totusi, nu cred ca are legatura. Oricum, vom vedea in scurt timp.
Ideea e ca intr-o dimineata m-am trezit fara pic de durere, fara ameteala, fara greturi. Am revenit la normal! Si o sa povestesc ce filme am mai vazut, ce carti am mai citit si faptul ca ma pregatesc sa vin in Ro, dupa ce imi voi prezenta, in fara Consiliului Local, proiectul in care sint implicata. In olandeza (omg!!!!???)

uneori maninc sanatos

2010-01-13T21:41:00.003+01:00

... sau cel putin incerc. Azi a fost una din zilele acelea...

Nu stiu in ce masura,totusi, sa numesc sanatos. Hai sa zicem mai sanatos. Pentru ca toate produsele sint din supermarket, legume ambalate in plastic. Inchit cu gogilti castravetele pe care il dezbrac de mantia plasticoasa, sau salata ambalata in pungi la 125, 250gr sau pentru 2, 4 persoane. Probabil va ginditi ca as putea merge la piata. Da si nu. Peeentru ca cea mai apropiata piata e in Rotterdam, eu locuind intr-o suburbie, plus ca piata e martea - imposibil de ajuns acolo (s-a mai putut in periada de haiducie, dupa un lunch cu "fetele" si o hoinareala femeiasca) si simbata. Iar simbata cauta tu loc de parcare, eventual gratis (doar in vis), si de fapt ambaleaza-te si porneste la drum cu tinta precisa de alimente proaspete si reale. Cam greu, sincer!

Asa ca ne intoarcem la pungile sugubete din supermarketuri, cele pe care la nevoie le cunoastem.

Ah, si mai trebuie sa spun ca maninc junk-food, semipreparate sau deloc. Dindu-se aceste cunoscute, azi m-am dus vitejeste si flaminzeste in bucatarie sa maninc ceva...sanatos. Alta paranteza - eu cu bucataria sintem inca in faza de "cunostinte", adica ne salutam, ne intrebam ce mai facem, dar destul de rar, sau ne intilnim cind eu cu hub petrecem quality time la o friptura sau placinta cu mere. Uneori ma mai apuca un mic avint gospodaresc dupa ce studiez indelung vreo reteta si ma imbarbatez suficient cit sa pun mina s-o si produc. Mai dau si rateuri. Sau dau rateuri de cele mai multe ori....

NU asta era subiectul, ci sa arat lumii ce-am mincat eu astazi...sanatos.

Am mincat o salata cu de toate. Am prajit putin un piept de pui, dupa ce l-am convins sa se lase taiat in bucatele, i-am alinat ranile cu ceva condimente precum dulcea-amara scortisoara, piper alb, nucsoara praf si un virf de sare. Apoi i-am facut cunostinta in tigaia unde se perpelea cu citeva ciupercute tra-la-la, iar la final, ca si guest star am aruncat cu nadejde vreo 125 gr germeni de soia ( dupa care eu ma topesc si pe care i-as minca in orice-mprejurare). Au mai pus tara la cale vreo 3 minute, incalzindu-se la foc mediu. Cit ei discutau, am imbaiat salata din punga de la supermarket, am alintat-o cu citeva picaturi de ulei de masline si am luat-o prin surprindere cu o jumatate de lamiie verde. S-a bucurat. Am mai curatat si un ardei iute care sa plictisea de la Craciun incoace in frigider. Dupa care s-a produs marea intilnire : salta racorita cu menage -ul a trois din tigaie. Si a fost bun...si o sa mai fac. Pacat c-am mincat singura. Pisicutele au fost active la partea cu taiatul pieptului de pui. Desigur, au vociferat ca trebuie testat inainte de tigaie.

Sper ca urmatorul avint bucataricesc sa ma loveasca mai curind decit sper. Desigur, o sa-l consemnez!

Schimbind subiectul, azi mi-am adio de la colegi. Miine incep trainingul la noul job. Adio e un fel de-a spune, pentru ca stiu sigur ca saptamina viitoare, daca am timp, o sa-i vizitez. Intr-un fel mi-e deja dor de ei. Nu mi-a placut job-ul, de-aia am ales sa plec de-acolo, dar nu regret timpul si nici prietenii pe care i-am facut in toata periada petrecuta impreuna. Gata cu pelteaua si salata!

what a wow week!

2010-01-12T22:23:00.002+01:00

Asta a fost saptamina trecuta.

In viteza sa va povestesc. Acum o saptamina mi-am impartit frumos o coala de hirtie cu pro si cons (am facut-o doar sa imi arat cita dreptate am) si am purces la fapta pe care mi-o dorisem ... sa demisionez. Prin octombrie m-am dus iar cu demisia in dinti, dar minunatul meu manager m-a intors frumusel, am discutat si mi-a zis sa mai astept putin ca o s afie bine. Nu zic, bine a fost, dar cind nu-ti place ceva, cind serviciul devine o corvoada, cind ti se ridica parul in cap cind te ginsesti ca miine trebuie sa te duci in locul pe care tu-l numesti iad ...ei bine, atunci nu-ti ramine decit sa demisionezi. Biciclind spre casa am avut o usoara stringere de inima, poate ca trebuia sa mai astept, totusi. Dar mi-am revenit rapid. Nu, de ce sa mai astept? Eu am avut totdeauna noroc, am riscat cu folos de fiecare data. Cind am hotarit ca vreau s-o iau pe o anumita cale m-am zbatut, s-au aranjat astrele si am reusit. Nu am de ce sa-mi fac griji. Am investit, am riscat si apoi am cistigat. Suna cliseic, dar mi se intimpla. Cred in vointa mea si in puterea cuvintului.

Seara, acasa, mi-a iesit in cale un job. Am aplicat, mi-au raspuns, am aranjat interviul, joi incep cu un training.

Totul s-a intimplat in decursul a celor 5 zile de saptamina trecuta.

Nu stiu daca o sa-mi placa sau nu, am ideea ca da, totusi. Stiu doar ca sigur o sa simt cind e cazul sa merg mai departe. Mai stiu ca nu e dream-job-ul, dar ca nu mai am mult. Si pentru asta invat. Invat si dau examene si imi fac "incalzirea".

Anul asta chiar am treaba si multe de facut. Am stiut de la miezul noptii ca o sa fie bine.

Pinkpop 2010

2010-01-07T22:08:00.006+01:00

(imagine via Google )

In cazul in care sinteti amatori de un festival muzical, pregatiti-va cortul pentru pinkpop.

Amanunte pe siteul festivalului , www.pinkpop.nl (pink pop).

Ce trist.....

2010-01-04T10:05:00.006+01:00

Drum bun, Lhasa!

( fotografia)

r 2010-01-03 - Press release - sad news

Official press release

For immediate release

In Montreal, Canada: Sunday January 3rd, 2010

The singer Lhasa de Sela passed away in her Montreal home on the night of January 1st 2010, just before midnight.

She succumbed to breast cancer after a twenty-one month long struggle, which she faced with courage and determination.

Throughout this difficult period, she continued to touch the lives of those around her with her characteristic grace, beauty and humor. The strength of her will carried her once again into the recording studio, where she completed her latest album, followed by successful record launches in Montreal at the Théatre Corona and in Paris at the Théatre des Bouffes du Nord. Two concerts in Iceland in May were to be her last.

She was forced to cancel a long international tour scheduled for autumn 2009. A projected album of the songs of Victor Jara and Violeta Parra would also remain unrealized.

Lhasa de Sela was born on September 27, 1972, in Big Indian, New York.

Lhasa's unusual childhood was marked by long periods of nomadic wandering through Mexico and the U.S., with her parents and sisters in the school bus which was their home. During this period the children improvised, both theatrically and musically, performing for their parents on a nightly basis. Lhasa grew up in a world imbued with artistic discovery, far from conventional culture.

Later Lhasa became the exceptional artist that the entire world discovered in 1997 with La Llorona, followed by 2003's The Living Road, and 2009's self-titled LHASA. These three albums have sold over a million copies world-wide.

It is difficult to describe her unique voice and stage presence, which earned her iconic status in many countries throughout the world, but some Journalists have described it as passionate, sensual, untameable, tender, profound, troubling, enchanting, hypnotic, hushed, powerful, intense, a voice for all time.

Lhasa had a unique way of communicating with her public. She dared to open her heart on stage, allowing her audience to experience an intimate connection and communion with her. She profoundly affected and inspired many people throughout the cities and countries she visited.

An old friend of Lhasa's, Jules Beckman, offered these words:

"We have always heard something ancestral coming through her. She has always spoken from the threshold between the worlds, outside of time. She has always sung of human tragedy and triumph, estrangement and seeking with a Witness's wisdom. She has placed her life at the feet of the Unseen."

Lhasa leaves behind her partner Ryan, her parents Alejandro and Alexandra, her step-mother Marybeth, her 9 brothers and sisters (Gabriela, Samantha, Ayin, Sky, Miriam, Alex, Ben, Mischa and Eden), her 16 nieces and nephews, her cat Isaan, and countless friends, musicians, and colleagues who have accompanied her throughout her career, not to mention her innumerable admirers throughout the world.

Her family and close friends were able to mourn peacefully during the last two days, and greatly appreciated this meaningful period of quiet intimacy. Funeral and services will be held privately.

It has snowed more than 40 hours in Montreal since Lhasa's departure.

(sursa)

Monday

2010-01-04T09:17:00.003+01:00

New week, new day, new dimension...

Happy Monday Everyone!

Happy 2010 everyone!

2010-01-01T20:52:00.006+01:00

M-a gasit miezul noptii linistita. Zimbind, poate putin amar, dar totusi zimbind. Soarele de azi mi-a dat speranta unui an stralucitor. Am iesit la o plimbare cu bicicletele dupa prinz. Am vazut ce-mi doresc. Stiu ca o sa mi se implineasca dorinte!

Noaptea asta sarbatorim iarasi noul an, cu sampanie.

So, hello to a brand new year and brand new opportunities!

aproape ca se duse ... si bine facu!

2009-12-31T03:15:00.003+01:00

Nu m-am invrednicit sa mai pun doua vorbe inainte si dupa Craciun. Sper ca l-ati avut si simtit cum v-ati dorit.

Ca sa trag linia spun ca din cele 18 puncte pentru 2009, 12 (dintr-un anumit unghi chiar 13) mi-au iesit. M-a trintit zdravan 2009, apoi m-a pus pe un norisor sa plutes lin si sa stau confortabil, am pierdut o vizita in Romania, m-a mai zdruncinat putin cind mi-a administrat citeva suturi si scatoalce, apoi iar a fost bun cu mine. Se putea si mai rau, totusi. Dar zic, asa, mai de la distanta, 2009 can kiss my behind!

In 24 de ore cred ca dorm, apoi ma trezesc, facem o plimbare la mare si o sa ma ostenesc la alergare de inceput de an. Am multe de facut in 2010, dar cel mai mult imi doresc sa fim sanatosi cu totii.

In citeva ore mergem sa cumparam sampania si apoi sa prajim gogosile cu stafide pentru Noul An.

2010 sa va fie cu bucurie!

Let it snow !!!

2009-12-17T10:16:00.002+01:00

Azi noapte a dat prima ninsoare si la noi. Bucurie mare azi-dimineata cind am deschis ochii obositi si incercanati. N-am stiut nimic, noaptea trecuta fiind prea ocupata sa incerc sa adorm dupa ce bausem un dublu capuccino pe la 10 seara...

Ce senzatie venita direct din copilarie am avut cind am vazut fereastra imbracata cu un fular aaaalb si stralucitor!

Trenurile n-au circulat in dimineata asta pentru ca, nu-i asa, vara nu-i ca iarna, insa bicicletele da. Si a mea! Asa ca ma asteapta cuminte sa mergem la serviciu dupa ce deja am dat o tura de recunoastere in dimineata asta. A fost tura de inviorarem :)

In curind incep alergarile! Am gasit un program excelent, step-by-step, care m-a motivat suficient. Curind dau si detalii.

Happy Thursday everyone!

Saptamina cadourilor

2009-12-16T23:26:00.003+01:00

E clar! Am inceput saptamina primind cadouri si tot asa o tin ... Carti, cercei, un colier, haine, dulciuri, o geanta care se afla pe wishlist-ul meu, pina si-un rucsac, sa nu mai spun felicitari si ginduri bune. Ma bucur de toate si de fiecare in parte, material sau nematerial.

Sfirsitul anului mi-e prielnic!

un dar

Din intelepciunea felina

2009-12-15T23:44:00.002+01:00

M-am dus dupa-amiaza la serviciu hotarita sa urmez sfatul pisicilor - "sa nu faci mai mult decit trebuie".

-4 grade Celsius

2009-12-15T12:00:00.005+01:00

S-a facut frig...Frig de-au inghetat apele la propriu.

Saptamina mea incepe martea. Asa ca m-am trezit cu noaptea-n cap, la 6 jumatate, cind era intuneric-intuneric afara si frig-frig. Mai bine-asa decit ploaie, ma incurajez eu. Dupa ora de olandeza m-am oprit in parc si am "cules" ce vedeti mai jos.

Ratele au zburat de pe canale si lucreaza impreuna sa nu inghete apa. Unele se odihnesc pina le vine schimbul.

Acum doua saptamini anuntau cea mai calduroasa luna noiembrie din foarte multi ani. Saptamina trecuta a plouat in ura, iar pentru saptamina asta, cum se vede si cum simt (din plin), ne-a lovit un ghetar.

Dar ce e mai frumos, cind ajungi acasa, cu nasul rosu si degetele inghetate, sa bei o ciocolata fierbinte si sa-ti toarca pisica, lenes, in brate?

Yes, I am a planner!

2009-12-14T10:12:00.005+01:00

Imi place sa ma organizez in liste, agende, liniute si patratele. Ma credeam haotica acum citiva ani, pina mi-am descoperit in ianuarie, in vizita de-acasa, citeva agende de prin '90 cu tot felul de liste, task-uri, to do-uri. Uitasem de toate astea. Pentru citiva ani am renuntat la astfel de organizari. Apoi am redescoperit placerea de a avea totul pus la punct intr-o agenda. Am liste cu cartile citite, filmele vazute, carti de cumparat, planuri, wishlist, telefoane si adrese, desgur, planuri pe saptamini, zile de vacanta, vizite, programul de serviciu, practic tot.

Viata mea e destul de limpede notata in agede.

Pentru anul viitor mi-am luat un Moleskine. Deja am inceput s-o utilizez, fiind pe 18 luni. Sa mai spun ca nu-mi pot inchipui cum am trait atita timp fara o agenda Moleskine?

Paginile unturii, fosnetul delicat si textura fina, colturile rotunjite, coperta neagra si moale ...m-au facut dependenta si mai activa. Este prima mea experienta cu Moleskine si cu siguranta una foarte placuta !

Voi cum va alegeti agendele?

Happy Friday!

2009-12-11T11:56:00.004+01:00

Ii multumesc zilei de astazi pentru ca:

- mi-am luat liber la scoala, dupa o saptamina agitata si foarte solicitanta;

- m-am trezit tirziuuuu si am baut cafeaua in pat - fara s-o vars pe asternuturi;

- am timp de mine;

- este ziua cu serialele preferate;

- nu ploua;

- sintem in echipa completa acasa;

- astept niste pachete cu lucruri frumoase;

- m-am jucat putin la imaginea blogului :).

Ce am invatat eu in ultima vreme

2009-12-08T21:48:00.003+01:00

Scolareste, cu liniuta de la capat.

- unor oameni trebuie sa le acord mai mult timp, proceseaza mai greu, dar proceseaza pina la urma;

- sa-mi ascult intuitia si de-acum incolo, mai putin la olandeza, acolo trebuie sa retin regulile mai degraba;

- cind hotarim sa mergem la un kerstmarkt sa nu ma ma pierd printre pantofi, ci chiar sa ajungem la tirg;

- in magazinele nemtesti nu se gasesc cizme marimea 39, probabil toata suflarea feminina poarta masura asta;

- sa nu mai mergem chiar in ziua de Mos Nicolae, aka SinterKlaas, nicaieri la cumparaturi, nici macar in Germania, pentru ca e plin de olandezi si in general aglomeratie de nu se mai poate respira;

- atita timp cit am drept de vot, apai sa votez.(bine ca s-a terminat asa si nu altfel!!!)

- l-am "citit" pe Antonescu de muuuhuuhulti ani, acum au vazut si ai mei ca aveam dreptate;

- niciodata sa nu trec de la dreapta la stinga intr-o clipire (sau sorbire ca rimeaza), doar ca cineva imi zice ca ma asteapta un ditamai ciolanul aburind in farfurie. Asta inseamna moarte politica. Cine trebuie a inteles? Ma indoiesc!

Am promis blogului o renovare...vine si vremea lui curind!

La multi ani!

Ieri am ales...

2009-11-23T10:59:00.001+01:00

...sa nu votez. Prima data in viata de cind am drept de vot!

Top Gear

2009-11-18T20:36:00.003+01:00

Probabil ca a si trecut "valul" cu TG in Romania.
Am vazut emisiunea duminica seara pe BBC. Mi-am pus si telefonul sa ma anunte ca sa n-o pierd. Mi-au facut pofta de Transfagarasan si dor de casa...oarecum.
Am citit pe net pareri si pareri, unii suparati nevoie mare ca "nu se putea dom'le sa nu arate englezoii tiganii din Romania, chiar asa, frate??!!"
Ba pe mine nu m-a deranjat. Pentru ca reprezinta o parte a Romaniei, vrei-nu vrei. M-a intrebat o prietena de-aici, englezoaica, daca eu sint tiganca. Si sint alb-transparent. Nu m-am suparat pentru ca cel putin cei din zona asta nu au notiunea de tigan, rrom. Nu stiu ce inseamna, de fapt. Mi-a luat ceva timp pina sa-mi dau seama de asta. Socru-meu si prietena-mea m-au lamurit.
Si nu iau apararea tiganilor, mai ales ca am avut foooarte multe neplaceri din partea lor, mi-au furat, printre altele si ochelarii de soare de pe nas, pe strada. Asta se intimpla prin '97, cred. Si nici cool nu sint sa militez impotriva discriminarii cind eu stau cocotata pe-un stilp dar sint lider de opinie.
Ca sa scurtez, am vazut emisiunea. Ce n-am inteles e ce-au cautat ei in Constanta, veniti din vest, ca sa ajunga la Bucuresti si de-acolo pe Transfagarasan? Si n-am inteles nici privitul la tv cu litere de-o schioapa in rusa. Ne-ai cotropit intre timp si n-am aflat eu?

Tuintje in Mijn Hart

2009-10-29T09:46:00.004+01:00

Ca sa ne facem cumva aproape-sfirsitul-de-saptamina mai colorat si mai de vara.

Damaru & Jan Smit

Cea mai lunga duminica

2009-10-25T22:11:00.004+01:00

Probabil ca foarte curind revin, macar din cind in cind. Nu sint mai desteapta sau mai frumoasa ca acum citeva luni, doar ca s-au derulat multe evenimente in tot acest timp.

Si ma gindesc si la o renovare.

I Wanna Look Like Bob

2009-10-02T12:50:00.002+02:00

Vreau sa schimb look-ul. Cu ceva mai altfel, in acord cu starea si dupa toate suisurile si coborisurile de care-am avut parte in ultimele luni si pe care le-am simtit din pliiiin si total pe pielea mea.
RASTA!
Asta ma caracterizeaza acum, chiar simt momentul rasta. Insa, dramul de ratiune care mi-a mai ramas intact m-a pus sa ma mai gindesc, sa fac un studiu de piata inaite de-a ma arunca.
Printre altele am gasit si rindurile de mai jos, fapt care m-a pus pe ginduri putin, recunosc.

Let's Be Dreadheads

Okeydokey. For temporary rasta hair you've come to the right place. I got a few of these tips from a guy I met at Queen's University. He had quite the unique style. . . there's something about a guy who wears sandals. Anyway, follow these steps:
1. Damaged hair works best. So, say your hair is dyed or bleached and you ususally douse it with conditioner (girls!)to make it look purdy. Well, skip the conditioner and go to sleep on your hair when it's still wet so you wake up with messy head in the morning.
2. Short to medium length hair (above shoulders) also works best when doing temporary dreads.
3. Wake up, stumble into the bathroom and look at yourself. Don't scream. . . it'll be alright. Now, take a bandana and start rubbing your hair with it vigorously. Keep doing this until your hair stands on end or it looks like a really big rat's nest. Make sure your hair is evenly poofed. How long this will take varies with the length and damagedness of the hair.
4. Once you have fuzzy hair, you can use one of two adhesives to keep your dreads in. For the really temporary(fraidy cat!) person, any mega hold gel will do. For the more serious temp. dread seeker, non-toxic washable white glue is ideal. (You know, the stuff you used to use in grade 5). No wood glue or other serious sticky shit unless you want your hair to crisp off.
5. Don't worry about making your hair look even or neat or anything like that. Make it messy! That's the whole point. Divide your hair into sections and kind of roll it and twist it with gel/glue until you like how it looks.
6. Well done. You now have temporary dreads.
* * * Before washing out the glue, soak your head in warm water first. It makes life easier : ) * * *
For Permanent Dreadlocks
Disclaimer: I did not tell you this!
Basically, you do the same thing. The guy I met (Gavin) had permanent dreads. It took him three half hour TVshows to get his hair the proper texture to make dreads. Then, he used honey to twist his hair into dreads, evenly, which looks alittle more "conservative" (if you could ever call rasta hair conservative)but still won't go over well in a job interview. The only hair maintenence he has is to twist the dreads every day, without more honey or anything'cause that shit is sticky (!) and, no. . . he does not wash his hair.

despre cum m-a plesnit astazi universul peste ochi

2009-05-12T20:45:00.000+02:00

Imi place sa cred ca nu sint de fel ranchiunoasa si suspicioasa, dar recunosc faptul ca uneori imi fac scenarii si presupuneri in cap care bat mai mult sau mai putin cu realitatea, cind se intimpla.
Si-acum incepe povestea....
Pe la inceputul lui decembrie am facut online o comanda la vreo 10 cd-uri si dvd-uri care aveau destinatia finala Romania, in ianurarie cind urma sa ajung. Mi-am luat suficient timp inainte sa le primesc si sa-mi indeplinesc misiunea cu succes, nefiind pentru mine. Ce s-a intimplat a depasit cu mult toate presupunerile mele....Din cele 10 au urcat cu mine in avion doar trei, daca nu doua. Toata povestea s-a intins precum pelteaua pina in aprilie cind, rasuflind usurata si cu mina tremurinda, am dat si ultimul dvd. Ultimul primit, dar nu ultimul de pe lista pentru ca intre timp ma anuntasera intr-un mail ca nu mai exista in stoc, nicaieri in lumea asta mare cd-ul X, evident cu scuzele de rigoare. Daaaar, asta dupa ce am avut cu ei un schimb, ce-i drept prietenos, de emailuri. Si in final au zis ca-mi pun in cont banii pe cd-ul de negasit, fapt care s-a si intimplat.
Acum o saptamina le-am mai dat o sansa. Am comandat de data asta niste carti, cinci ca numar. Mi-au indicat data limita de trimitere intre cinci si sapte zile lucratoare. De data asta am zis ca o sa tai fiecare ze cu cutitul pe tocul usii. Spre surprinderea mea, mi-au trimis una dintre carti cu viteza fulgerului. Am zis ca e manevra, nisip in ochi, si am continuat sa numar.... Azi-dimineata mi-am verficat contul....nici un mail de instiintare...aha...mi-am facut in cap planul de atac, ii mai las pina miine sa se faca 8 zile si le trimit un email in care imi exprim marea dezamagire, cum se poate ca un asa site cu pretentii, magazin online de succes sa se ocupe cu asa ceva...tototot am pregatit...in cap si asteptam sa se faca dimineata de poimiine sa le scriu.
Acum seara mi-am verificat mailul...sa mai spun ca oamenii sint "de bine"? Mi-au expediat comanda!!!! Sint rosie pina-n virful urechilor de rusine ce-mi e la obraz ca m-am pripit in mintea mea si i-am balacarit asa...sper ca nu mi-am atras energie negativa :)
Acum ma duc sa ma uit la caraghiosii de olandezi la Eurovision. Sint in semnifinale si ei spera sa treaca...Shiiiiineeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!

Holland's Got Talent

2009-04-27T14:13:00.000+02:00

MIHAI PANFLUTE

http://www.youtube.com/watch?v=fwpNKurapHA

http://www.mihai-panflute.com/

(cu aplauzele de rigoare)

boekenweek - saptamina cartii

2009-03-12T17:00:00.000+01:00

De ieri a inceput in Olanda saptamina cartii. Ce presupune? E suficient sa-mi procur carti in valoare de 11,50 euro, primesc o carte gratis - "Een Tafel vol Vlinders" - Tim Krabbe - si duminica 15 martie cartea respectiva imi este biletul de tren pe orice ruta, distanta, in Olanda.
Un mod destept de a pune lumea sa citeasca, sa-si vinda cartile, sa-si faca publicitate si toata lumea sa iese cistigata din actiune.
Tema din acest an este "cip-cirip" - "TJIELP TJIELP - De literaire zoo"
Pe linga aceasta "oferta" se vor - de fapt au si inceput - desfasura diverse actiuni.

Big Brother

2009-03-12T16:45:00.000+01:00

Traiesc in tara care a inventat Big Brother, Golden Kooi si alte emisiuni asisderea. De cind am venit am remarcat ferestrele mari cit peretele si de cele mai multe ori fara perdea sau jaluzele. Pur si simplu ferestre goale. Seara cind aprind luminile, ferestrele ramin la fel - neacoperite. Asa ca i-am surprins la masa, uitindu-se la televizor, in fata calculatorului, pregatind cina, cam in orice ipostaza casnica. La inceput a fost fascinant. Un alt reality show. Olandezii - natie de "exhibitionisti"? Stiu ca in orice film olandez exista cel putin o secventa de sex, ca la televizor arata orice fara cenzura, beau sampanie in direct, se saruta, isi anunta nevoile fiziologice in timpul stirilor si asa, deci ce mare minune ca stau cu ferestrele largi "deschise"?
Aveam nevoie totusi de o explicatie logica a fenomenului.Asta pina-ntr-o zi cind am realizat ce se intimpla. Satula de 10 zile de ploaie fara oprire m-am trezit ridicind jaluzelele. In toata casa! Feresterle mele cit peretii au ramas goale, dezbracate, nude! Da, ai nevoie de lumina, de orice raza de lumina, de orice strop. Lumina inseamna bucurie, stare de bine, intunericul inseamna depresie. Si cum aici ploua mai mult decit toate celelalte fenomene meteo la un loc, evident ca orice picatura de lumina e expoatata. Si-atunci de ce si seara? Pentru ca au pisici, pentru ca pisicile se uita pe geam.Simplu, nu?

buletin meteo

2009-02-26T13:38:00.000+01:00

tunete si fulgere

si o piesa buna : http://www.youtube.com/watch?v=kVRbCQc8I5E

in papuci de turta dulce

2009-02-18T13:59:00.000+01:00

Beau ceai de musetel, ma gindesc la criza, imi scutur capul a negare si ascult "Ik hou van jou" gindindu-ma ca indiferent cite crize, ploi, tunete, fulgere, alizee, ninsori si calduri insuportabile vor trece, noi nu ne vom schimba. Esential.

Ik hou van jou
Alleen van jou
Ik kan niet leven
In een wereld zonder jou!
Waar ik ook ben
Ik hoor je stem
Ik kan je zomaar niet vergeten

Neem mij weer in je armen
Laat mij je hart verwarmen
Ik wil je alles geven
Ik hou zo veel van jou

Jij hoort bij mij
Alleen bij mij
Dat zijn die woorden
Die je eens tegen me zei
Ik ben zo alleen
Waar moet ik heen
Waar is die tijd van toen gebleven

Neem mij weer in je armen
Laat mij je hart verwarmen
Ik wil je alles geven
Ik hou zo veel van jou

Ik hou van jou
Alleen van jou
Ik kan niet leven in een wereld zonder jou!
Ik hou van jou

http://www.youtube.com/watch?v=jtJC54JJBPU

(asta nu e chiar varianta care-mi place, dar n-o gasesc pe youtube.)

Recomand mult de tot "The Visitor". Mai ales celor care au ales sa traiasca in alta parte decit Romania. O sa intelegeti!

Survivor Tocantins

2009-02-10T20:50:00.000+01:00

Google-ul mi-a zis ca multi care au cautat Survivor au aterizat aici . Bine, intre noi fie vorba si cei care sint amatori de dogging s-au prezentat la usa blogului meu in numar mare, dar sa nu dam din casa.
Booon... cred ca am mai zis ca "Salut, sint DeUnDutchable si sint dependenta de show-uri tv" " Salut, DeUnDutchable!"
Astept de cind s-a terminat sezonul precedent acest moment....Survivor Tocanitis!!!!

Premieres Thursday, February 12, 8:00pm ET/PT

(aproape ca ma ia cu lesin de nerabdare!!!!)
Da, am vazut toate, totutele sezoane, am facut maratoane de "Survivor" ca sa recuperez. Hai ca poti, inca un pas si gata...pentru ca apoi vine tortura din fiecare saptamina asteptind noul episod, dar asta este deja altceva.

18th Installment of the Hit Television Series Premieres in High-Definition on Thursday, Feb. 12
CBS today announced the 16 castaways who will compete on SURVIVOR: TOCANTINS — THE BRAZILIAN HIGHLANDS, when the 18th installment of the Emmy Award-winning series premieres Thursday, Feb. 12 (8:00-9:00 PM, ET/PT) on the CBS Television Network.
SURVIVOR: TOCANTINS will prove to be one of the most rugged locations ever visited and the only relief from these harsh conditions will be a river oasis known as the Rio Novo. Left stranded in the majestic interior of Brazil for 39 days, these castaways will battle scorching temperatures, torrential downpours, and dangerous wildlife all in an effort to outwit, outplay, and outlast one another in order to win the title of Sole Survivor.
This season, the castaways will be divided into two separate tribes from the very beginning and these diverse individuals must immediately begin their game based solely on their first impressions of each other. In advance of any formal introduction and before the castaways speak their first words to each other, one person from each tribe will be chosen to remain behind and will not continue with their group on the journey that lies ahead. Will this mean the end for these two individuals or will they get a second chance to make a first impression?

SURVIVOR: TOCANTINS – THE BRAZILIAN HIGHLANDS is hosted by Emmy Award-winning host Jeff Probst and produced by SEG, Inc. Mark Burnett is executive producer and David Burris and Leisa Francis are co-executive producers.

sursa : http://tocantins.survivor.com/ - aici gasiti si protagonistii.

cam asta am avut de spus...acum mai am un episod din "The Mentalist", o alta noua maaaare pasiune de-a mea.

carti,filme,flori,fete sau baieti

2009-02-10T19:52:00.000+01:00

Nu stiu daca am mai zis, am venit din Ro cu 10 kilograme in plus la bagaje, kilograme sub forma de carti. Drept pentru care imi neglijez iubitul, imi neglijez pisicile si nu dorm pentru ca sint multe, bune si eu nerabdatoare. Si unde mai pui ca mai sint si filme de vazut si muzici de ascultat.
Azi-noapte am terminat "Eseuri de indragostit" (Alain de Botton) pe care o recomand cu cea mai mare caldura. Este o carte minunata despre relatia dintre un barbat si o femeie, relatie radiografiata pina in maduva de el. Nu spun mai multe sa nu stric surpriza si nici talentata nu sint. De acelasi autor, Alain de Botton, "Sex, shopping si un roman".La fel, m-a cucerit iremediabil. Povesti de dragoste, filozofie,psihanaliza,umor,gelozie,dezamagire,zi de zi. Nu pierdeti timpul citindu-le.
Si o alta carte cu care mi-am petrecut timpul in cel mai frumos mod cu putinta este "Istoria iubirii" a lui Nicole Krauss. Este labirintica, trista, tandra, cu destine si generatii care se impletesc. Drept pentru care am pus pe lista de comenzi o alta carte a americancei "Man walks into a room".
Am terminat si de-acum celebra "Eat, pray,love" (Elizabeth Gilbert) la care ma impotmolisem in India. Este o carte scrisa curat, care pe mine m-a linistit si m-a facut mai calma si parca am inceput sa citaresc vorbele/faptele ceva mai mult. Poate e doar o toana. Dar iti deschide cumva apetitul de invatat o limba straina, sa te descoperi si altfel. "Duioasa" este cuvintul acestei carti.
Pregatite de citit sint o alta Botton - "DEspre farmecul lucrurilor plictisitoare" si Jonathan safran Foer (sotul lui Nicole Krauss - dar fara nici o legatura de acest gen am ales cartea) " Extremely Loud & Incredibly Close". Asta asa, sa le mai alternez ro-engl. Si pentru ca mi-a deschis Leah apetitul am pe lista si "Remember me" - Sophie Kinsella.

In weekend am vazut si trei filme, am inteles ca doua sint in batalia pentru statuia poleita. "The Wrestler" care mi s-a parut foarte bine facut si cu o coloana sonora jos palaria, "The Reader" care mi-a placut foarte mult, geniala pelicula si "The Invisible" cu un baiat aflat in limbo, la limita dintre viata si moarte, dupa ce-l atacase o colega de scoala, care se dovedeste singura in putere sa-l ajute sa-si continue viata. Si cu o actrita nascuta in Leningrad, Margarita Levieva. N-a fost tocmai rau filmul.
Pe lista de asteptare am iar citeva candidate la Oscar (din auzite ca n-am consultat nominalizarile) : "Slumdog Millionaire", "Grand Torino", "Revolutionary Road", "The Visitor", "Match Point", "Married Life".

La muzichii nu ma mai satur de Anouk, Metallica (mai vechiuta, de pe vremea mea..hihihi) si Jethro Tull.

Afara ploua de doua zile cu cazanele si mie mi-e primavara, ceea ce va doresc si voua! :)

Confessions of a Shopaholic

2009-02-07T20:44:00.000+01:00

Wow...ce vad eu???!!! Exaaact....ta-daaaammm :

"Confessions of a Shopaholic" (2009)

http://www.youtube.com/watch?v=ZYYCSEV-i1Y

a fost lansat acum doua zile in Statele Unite, saptamina viitoare ajunge si la Pathe-ul nostru. Nici ca se poate mai bine!!!

Restante

2009-02-06T19:54:00.001+01:00

Am promis solemn, si nu o singura data, ca o sa vin cu impresii de la festival. Incepusem sa scriu - si numai in gind - dar pina la urma am inceput lupta cu raceala (si inca ne mai razboim) si m-am rezumat la citit de bloguri.
Citeva cuvinte, totusi....
Cu toate ca mi-am luat bilete relativ din primele zile am auzit de nenumarate ori "sold out" gggrrrr...asa ca am ratat niste filme care s-au dovedit "de festival". M-am dus la casa cu tot programul, casute markuite, cu second option, deci pregatita. Si tot am dat ceva rateuri. In fine, ideea e ca m-am simtit norocoasa (pentru al treilea ani) ca am fost la festival din pozitia sezut.
"Service" - film asiatic. Brillante Mendoza zice ca s-a inspirat dintr-un caz real. Mizerie, sex in toate felurile si pozitiile numai normal nu, o afacere de familie, nu prospera ci doar sa-si duca zilele, concesii pina sus si-napoi, si un copil de 6 ani obisnuit sa asiste la scene de sex oral sau anal. Un cinematograf - pe numele sau "Fmaily" - pentru adulti in care gay-ii se negociau si se vindeau si astfel toata lumea era fericita, contraste peste contraste. L-am notat cu 3, ca am fost indulgenta si a fost primul film vazut dupa ce ratasem unul pe motiv de sold out. 3 din 5, adica de vazut.
"Je veux voir" - film libanez cu o invitata speciala, Catherine Deneuve. Distributia a fost completata de un actor libanez, pe numele sau Rabih. Ea vorbitoare de franceza, el de engleza, pusi sa descopere Libanul dupa razboiul din 2006. Din cite am inteles de la regizori initial s-a vrut un scurt-metraj, sau mediu-metraj, documentar-fictiune. Le-a reusit cu mici exceptii, mai ales la final cind au lungit putin pelteaua cu niste imagini si explicatii in plus. Dar asta sa le fie pacatul. S-a mers pe script si pe ceva improvizatie. pe mine m-a impresionat. Si asa am mai aflat si lucruri noi de care habar n-aveam. Catherine si Rabiah au avut un dialog excelent la inceput, in masina, cind el ii explica faptul ca acea cladire verde e distrusa la razboiul din 2006 si cea de linga la razboiul dinainte. Faptul ca razboiul aduce haos, si cu toate legile, chiar si cele de circulatie, nimeni nu le mai respecta. La ce bun sa-ti mai pui centura cind ei au supravietuit unui razboi? Ideea e ca libanezii au in aluatul lor puterea sa se ridice, sa se scuture de ruine, sa le arunce in mare si sa-si inceapa viata de la capat. Am notat filul cu 4 - merita vazut.
"Boogie" - cel romanesc. Am tinut sa-l vad. Traducerea a fost cam slabuta. Stiiiiu, stiu ca e destul de greu sa traduci exact unele cuvinte/expresii din romana si sa fie redate cu aceeasi putere, dar se putea mai bine. Nu stiu cum se fac traducerile astea. Film fara pic de actiune. Asteptam sa se cam intimple ceva si nimic. S-a mers pe conturarea caracterelor si cred ca aici mi-a cistigat mie atentia. Cum nuantam noi fiecare vorba, cuvint, cit de repede ne pierdem increderea si cit de repede trisam si ce usor e sa-ti inseli partenerul/a doar ca, ce paula mea, ai ocazia si nu trebuie ratata. Mi-a dat nervi la noua jumatate dimineata filmul si de-asta m-a cistigat. Dialog cam fara noima la inceput. Din spirit national l-am notat cu 5 - foarte bun. Dar nu chiar merita, poate 4.:)
"Dogging - a love story"-film englezesc. Ei da, cu filmul asta, in ochii mei, festivalul si-a pierdut virginitatea! Iar am aflat ceva nou, de data asta din cultura urbana, ca sa zic asa...Ce inseamna dogging? Inseamna sex in locuri publice, in masina. A fost o comedie de neluat in serios, primul lung-metraj al lui Simon Ellis care a venit mahmur la proiectie, cu o sticla de apa la purtator si cu mult umor...englezesc, desigur (pe care eu - umorul - il apreciez asa de mult).A venit si cu cele doua actrite, frumoase si rusinoase. Si a mai spus ca s-a documentat vreo trei ani pentru dogging, dar n-a dat amanunte. S-o fi documentat faptic? Anwayz, l-am notat cu 4, pentru ca a fost distractiv si nu trebuia luat chiar in serios. Usor comercial, zic.
Deocamdata ma opresc aici. Am aruncat pareri scrise la cald (de la febra) si cu ficatul agresat de atitea paracetamoale 500 cu cofe4ina care ma tin treaza pina tirziu.

Si trecu si ianuarie!

Jerichow/Last Conversation

2009-02-01T11:54:00.000+01:00

Jerichow

Germany 2008
Director
Christian Petzold
Producer
Michael Weber

Florian Koerner von Gustorf
Scenario
Christian Petzold
Cast
Benno Fürmann

Nina Hoss

Hilmi Sözer
Photography
Hans Fromm
Editor
Bettina Böhler
Art design
Kade Gruber, Bettina Böhler
Length
93'

Even in his contemporary remake of The Postman Always Rings Twice Petzold reveals himself to be a precise and merciless film maker of interpersonal confrontations in a desolate East Germany.In this contemporary version of The Postman Always Rings Twice, Christian Petzold allows the dishonourably discharged Afghanistan veteran Thomas to return to his home village of Jerichow. His mother has died and he decides to live in her house. Petzold immediately plays it hard with a creditor coming for his pound of flesh. Then by chance the Turkish-German owner of 45 snack bars turns up in Thomas' life and takes him on as a driver. The businessman, hard and suspicious, reveals himself to be a jealous husband who abuses his beautiful young German wife. Thomas immediately falls for her. A classic drama is born.Petzold sketches less direct action and suspense in this dramatic thriller. Minimal information about the characters' backgrounds makes them initially as unpredictable as Petzold's unexpected plot turns. The film is situated in an economically backward area on the north coast of former East Germany, as a result of which the surroundings themselves evoke the necessary unease. As the viewer spends a lot of time guessing the real motives of the three protagonists, the result is a cunning cat-and-mouse game that has to culminate in a dramatic finale. Petzold, one of the most talented of today's German directors, has in fact made with Jerichow a reprise of his Wolfsburg (2004), in which Nina Höss and Benno Fürmann also play leading roles.

Last Conversation

Netherlands 2009
Director
Noud Heerkens
Producer
Rob Vermeulen
Scenario
Noud Heerkens, Jacqueline Epskamp
Photography
Richard van Oosterhout
Editor
Merel Notten
Art design
Diana van de Vossenberg
Length
75'

Saying that Johanna ter Steege shines in this feature debut by short film maker Noud Heerkens is an understatement. In one spectacular long take (shot with 25 cameras), she plays the tragic figure of the proud, but jilted lover.Noud Heerkens (1954) has for years played an important role in the Dutch film world - as a teacher at several art academies, as a producer and compiler of film programmes and festivals, but above all as a maker of videos, installations, dance films and short experimental films, such as Erasmus Spitzen/Crossing a Bridge on Points, which can be seen as an ode to Rotterdam's Erasmus Bridge.In 2008, he shot his first full-length feature, Last Conversation. Heerkens posed an enormous challenge for his protagonist Johanna ter Steege and his crew: the whole film was shot in one long take. Cameraman Richard Oosterhout mounted 25 fixed cameras on the car from which the career woman Anna makes one last phone call to her lover. He had ended their extramarital affair a few days before. Anna, a self-assured woman with a good job, is not used to being a victim of other people's decisions. During the long, dramatic car ride she fiercely resists her feelings of humiliation, loss and sorrow.Unlike previous one-take feature films that have been realised since the advert of digital video, from Sokurov's Russian Ark (2003) to the Brazilian Still Orangutans (2007), Heerkens concentrates on one person and one character. As a result, the emphasis is on concentration. This makes the achievement of all those involved even more impressive. (GT)

http://www.filmfestivalrotterdam.com/en.aspx

Boogie/I Am from Titov Veles

2009-01-30T20:37:00.000+01:00

Boogie

Romania 2008
Director
Radu Muntean
Producer
Dragos Vilcu
Scenario
Alexandru Baciu, Razvan Radulescu, Radu Muntean
Cast
Dragos Bucur

Anamaria Marinca

Mimi Branescu

Adrian Vancica
Photography
Tudor Lucaciu
Editor
Alexandru Radu
Length
98'

A 'generation film' about 30-somethings in Romania who deal with totally different issues than those of their parents. The businessman Bogdan (alias Boogie) is on a holiday with his family at the Black Sea and bumps into two old friends with whom he hopes to re-live the good old days.Radu Muntean became internationally known thanks to the success of his second feature film The Paper Will Be Blue (2006), a reflection upon the night of the Romanian revolution in December 1989. Boogie presents a picture of his own generation of 30-year-olds in present-day Romania.Hard-working businessman Bogdan (Dragos Bucur) spends 1 May in Constanta on the Black Sea coast with his young family. His wife Smarande (Anamaria Marinca, known for her role in 4 Months, 3 Weeks and 2 Days by Cristian Mungiu) nags at him because he doesn't take his task as father seriously enough. Bogdan (alias Boogie) bumps into Sorin and Iordache, two old friends of his here on the coast. After a quarrel with Smarande, Boogie goes to his friends and the three men hit the town and chase the girls just like they used to...Radu Muntean wrote the script together with Razvan Radulescu, a writer known for several outstanding Romanian New Wave films, and Alex Baciu. The excellent, raw cinematography reflecting a variety of moods was done by Tudor Lucaciu. A strong 'generation film' that shows how totally different are the issues that today's young people deal with compared to those of their parents. (LC)

I Am from Titov Veles

Macedonia, Denmark 2007
Director
Teona Mitevska
Producer
Labina Mitevska

Setareh Farsi

Behrooz Hashemian

Diana Elbaum

Sébastien Delloye

Danijel Hocevar

Olivier Rausin
Scenario
Teona Strugar Mitevska
Cast
Labina Mitevska

Nikolina Kujaca

Ana Kostovska
Photography
Virginie Saint Martin
Editor
Jacques Witta
Art design
Vuk Mitevski, Olivier Meidinger
Length
102'

The village Titov Veles, named after the dictator Tito, is the location of a polluting steel factory, but the villagers may well have been more damaged by the past. Three sisters know that change is disastrous, but living together is unbearable. Delightful and worrying pictures from the Balkans.Teona Mitevska is a familiar face in Rotterdam. In 2004 her intriguing feature début How I Killed a Saint took part in the Tiger Award Competition. Like that film, I Am from Titov Veles is a family production by the Mitevska sisters and brother, who largely represent the talented new generation of Macedonian film makers. Sister Labina produced the film and plays the role of the younger sister Afrodita while brother Vuk was the production designer responsible for the beautiful mood and colourful set design.Mitevska’s magic-realistic narrative follows three sisters in the village of Titov Veles (named after the dictator Tito and now only known as ‘Veles’) in Macedonia. The adult sisters live in a ramshackle cottage on a green hill. The city and its inhabitants have been damaged by the past and by the heavily polluting steel factory that blows deadly lead particles straight into the houses.Mitevska’s camera follows the sisters at a beautifully slow tempo as they wrestle with their lives, with their futures and with each other. With all their mutual differences, the sisters represent turbulent Macedonian society pulling itself together after years of disunity. People flee desperately into chemically or naturally induced hallucinations and into love for one night. This atmospheric Mitevska production was supported by the Hubert Bals Fund. (LC)

http://www.filmfestivalrotterdam.com/en.aspx

Je veux voir

2009-01-28T23:32:00.000+01:00

Je veux voir

Director
Joana Hadjithomas

Khalil Joreige
Producer
Edouard Mauriat

Georges Schoucair

Tony Arnoux
Scenario
Joana Hadjithomas, Khalil Joreige
Cast
Catherine Deneuve

Rabih Mroué
Photography
Julien Hirsch
Editor
Enrica Gattolini
Length
76'

Roadmovie in which the directors, who also made a photo book about Beirut, allow their regular actor Rabih Mroué accompanied by Catharine Deneuve to take a car trip around destroyed parts of the Lebanon. Painful portrait of a country that, despite all the destruction, has maintained its beauty and hope.Can you put a famous actress who is in Lebanon for a gala into a car and drive around southern Lebanon through the destruction of a civil war? In the first scenes of I Want to See, the crew has its doubts about this undertaking, but Catherine Deneuve, who plays herself, simply says: 'Je veux voir.' After which the well-known Lebanese actor Rabih Mroue ('My name means "Spring"') drives her past ruins, shot-up villages and endless plains of rubble. In the meantime, he confesses to her that he knows whole passages of her dialogues by heart. Slowly, a bond emerges between the two.Joana Hadjithomas and Khalil Joreige previously made A Perfect Day (2005). I Want to See is, just like Our Beloved Month of August, a film within a film. It looks as if Deneuve has agreed to take part in the film and the makers basically don't yet know what they're going to do. In the meantime, the directors play a subtle game with the viewer. An official bans them from filming beside a destroyed building, the crew jumps into view when Mroue drives the car into a suspected minefield, we sometimes see the world from the car and sometimes we look into the car. The change in perspective increases the distance between the characters and reality and leaves the viewer with the question: Is there room for art in such a devastated world?

http://www.filmfestivalrotterdam.com/en.aspx

Dogging: A Love Story/Better Things

2009-01-28T11:01:00.000+01:00

Dogging: A Love Story

United Kingdom 2009
Director
Simon Ellis
Producer
Allan Niblo

James Richardson
Scenario
Brock Norman Brock, Michael J. Groom
Cast
Luke Treadway

Kate Heppell

Michael Socha

Richard Riddell

Sammy Dobson
Photography
Rob Hardy
Editor
Simon Ellis
Art design
Sami Kahn
Length
103'

Self-assured feature début set in north-eastern England following several characters looking for love, intimacy and sex in public places. In a fresh, lively style, not without humour, the film sketches a picture of the morals of young English people.In the north-east of England an ensemble of characters united by amorous misadventure search for love in all the wrong places. Dan is a university graduate who, having so far failed to secure work as a journalist, sleeps on the sofa of his cousin’s plush city centre flat. He investigates the phenomenon of dogging (sex in cars) via the Internet. While browsing the chat rooms he makes the acquaintance of ‘HORNY GEORDIE LASS’ and finds himself pretending to be the dogging expert that he clearly is not.His career-minded girlfriend Tanya is tired of his lack of ambition. Dan's cousin Rob is an overconfident estate agent who boasts of dogging experience and, like Tanya, takes great pleasure in ridiculing the Internet approach to journalism. Convinced that Dan needs to ditch Tanya and start living, he wastes no time in suggesting he experience the dogging scene for himself. Rob’s current partner Sarah also enjoys carefree, al fresco sex. Living nearby with her over-protective father, Laura lives an exciting life via Internet chat rooms as ‘HORNY GEORDIE LASS’. She is meanwhile pursued by Jim. Charismatically persistent, he thinks nothing of haplessly approaching girls for a phone number and maybe a kiss or a cuddle.Dogging: A Love Story is a quietly comic take on sex, danger, jealousy and 21st century romance in the great dark outdoors. (EH)

Better Things

United Kingdom, Germany 2008
Director
Duane Hopkins
Producer
Samm Haillay

Rachel Robey

Helge Albers
Scenario
Duane Hopkins
Cast
Rachel McIntyre

Emma Cooper

Liam McIlfatrick

Betty Bunch

Frank Bench
Photography
Lol Crawley
Editor
Chris Barwell
Art design
Jamie Leonard
Length
93'

One of the best films from the UK last year. Duane Hopkins made a detailed, beautifully photographed study of the lives of several characters in which stalking, deceit and drug use finally mean something else: love, or the lack of it. Widely praised feature début.After two prize-winning short films, Duane Hopkins made his début as a feature director with Better Things (previously a CineMart project in Rotterdam), with which he pursued a long British tradition of cinematographic social realism. At the same time, he gives his very own take on it.Hopkins shows three relationships of inconspicuous lovers who are all in a crisis. There's a schoolgirl who is pestered by her jealous ex-boyfriend. There's the older married couple who are still tormented by an event from the past they cannot discuss, living in a permanent state of cold war with each other. And there are the two young lovers who are in danger of succumbing to their inability to resist the seduction of hard drugs.Hopkins avoids melodramatic or politically charged class consciousness. He does not tell a story from A to Z, but zooms in on the moments that are decisive in life. With determined precision, he seeks in each of his characters the emotional price that is paid for deeds of which they have not estimated the impact in advance. The observations do not seek a classical climax, but form more of an unprejudiced 'close study' of mutual dependence and the lack of an individual course. And is it far-fetched to compare the heroin intoxication of some of the protagonists with the languid, subtle, warmly photographed style of the film? (EH)

sursa (aceeasi) : http://www.filmfestivalrotterdam.com/en.aspx

repet, in zilele urmatoare parerile mele.

Service/Rain of the Children

2009-01-27T11:04:00.000+01:00

Service

Director
Brillante Mendoza
Producer
Ferdinand Lapuz

Didier Costet
Scenario
Armando Lao, Boots Agbayani Pasto
Cast
Gina Pareño Dan Alvaro

Mercedes Cabral

Julio Diaz

Bobby Jerome Go

Roxanne Jordan

Jacklyn Jose

Kristoffer King

Coco Martin
Photography
Odyssey Flores
Editor
Claire Villa-Real
Art design
Harley Alcasid, Deans Habal
Length
94'

An incomplete, or you could say over complete, family runs a shabby family cinema in Manila. Business is far from booming so they facilitate extra services of a sexual nature. The film is frank and virtuoso. Filled with lust, life and the inevitable bustle of the city. Mendoza made the competition at Cannes with it.The old cinema in the centre of Manila is called Family. It becomes clear soon after the beginning of this film just how ironic that is. Maybe the cinema was once a beautiful entertainment centre for the whole family, but that must have been a long time ago. Now the building is in decay in every respect and most visitors don't come primarily for the films. Even if they venture into the auditorium, they don't look at the screen. The auditorium is the domain of male prostitutes and they openly serbis (service) their customers there.The real story of the film is, however, set in the lobbies and offices - offices that have really been turned into living rooms. It's the story of the Pineda family, which really is a family, that bravely tries to keep things going. It focuses on the divorced mother Nayda, a beautiful role by Jaclyn Jose. It's a characteristic of new Filipino cinema that major roles are being written for the great actresses of the former generation. Together with her sons, daughter, nephews and other relatives, Nayda runs the cinema. The film follows the secret and less secret activities of the relatives in a lively and authentic way, while in the background the big city is permanently audible.Alongside Jaclyn Jose is another major player and that is the building itself, of which the director exploited all possible nooks and crannies. (GjZ)

Rain of the Children

New Zealand 2008
Director
Vincent Ward
Producer
Vincent Ward

Marg Slater

Tainui Stephens
Scenario
Vincent Ward
Cast
Miriama Rangi

Rena Owen

Temuera Morrison

Taungaroa Emile
Photography
Leon Narbey, Adam Clark
Editor
Chris Plummer
Art design
Shayne Radford
Length
101'

Both ode and farewell to the Maori woman Puhi, who was also filmed by the director 30 years previously, when he was still very young. The result is an attractively designed documentary with personal reflections but also fictional elements with which he unravels the mystery.At the age of 21, the naive Vincent Ward met Maori Puhi (almost 80) who led a secluded life with her schizophrenic son Nikki in the outback of New Zealand. He stayed with them for nearly 2 years and used it as the subject for his award-winning observational documentary In Spring One Plants Alone. Thirty years later, he returns to get answers to all the questions still open about the woman who allowed him into her life, but remained silent about her painful past. Ward's expedition quickly grows into a penetrating film version of the greater story of a Maori tribe that surrendered itself to the Tuhu prophet Rua Kenana, who compared their fate with that of the Jews. A turbulent and often violent story was to follow. Rua chose Puhi as the wife for one of his sons and at the age of 14 she had the first of her 14 children. Apart from the youngest, they all died or were taken away from her.Ward combines archive material from his first film with eyewitness accounts from relatives and tribal members still alive and detailed fictional scenes in which several dramatic moments from Puhi’s life are performed by professional actors. With Rain of Children, he is making up Puhi’s last will and testament. He comes to understand why Puhi and her tribe thought that a curse rested on her and he is finally able to let her go. (EH)

Sursa : http://www.filmfestivalrotterdam.com/en.aspx

(o sa povestesc dupa festival ce-am vazut,placut,simtit)

Iubesc Rotterdamul! cel putin saptamina asta

2009-01-25T19:50:00.000+01:00

M-am intors din casa lui Big Brother in care orice misca, se telefoneaza si se smseaza e ascultat,inregistrat si pastrat. M-am intors, asta voiam sa spun.
De ce iubesc ... Rotterdamul (si nu femeile)?
Pentru ca azi mi-am petrecut ziua la Boeken Festijn in Ahoy, un tirg de carti, de la care am plecat cu doua sacose pline ochi.
Si pentru ca de miine pina duminica sint la Festivalul International de Film din acelasi Rotterdam.
Pai mai pot sa-mi doresc ceva?

kortaf

2009-01-08T00:13:00.000+01:00

Strasnic te mai invirte mintea.Te joaca cum vrea ea, te invirteste, te suceste, te baga la centrifugat si apoi ... descurca-te.

Sint cam trista zilele astea.

Mi-am facut 70% din bagaj, tot prea mare dupa doua trieri, reorganizari, renuntari, cintariri. mai vad miine, sint doar niste haine pina la urma. Cadourile nici nu se discuta. Primesc doua-trei telefoane pe zi de la ai mei. Sa-mi zica diverse si termina cu un "abia astept". Sint atit de tonici!

Pina azi nu ajunsesem prin magazine,eh, nu singura, nu la haine. Reduceri, deci nici macar nu m-a costat o avere tot ce-am luat.

Am stat 5 minute sa-mi dau seama cum se aprinde farul de la bicicleta. A fost prima oara cind am mers pe intuneric. A se repeta!

Vineri, dupa aterizare, mi s-a promis ca ne vom opri direct la Diverta. Minunat.

Dupa doua saptamini de vacanta vreau sa incep voluntariatul si celelate si sa vorbesc cursiv olandeza, nu sa-mi traduc mai intii. Stiu, cere timp.

?

2009-01-06T21:23:00.002+01:00

Cred ca in momentul in care ti-ai amintit tot ce-ai facut in viata ai cam terminat socotelile pe lumea asta. Asta sa fie ca un semnal sau o avertizare?
Daaar, daca filmul se deruleaza pe repede inainte si nici nu mai ai timp sa te gindesti ca s-a terminat, doar vezi ca nu mai vezi?
Hmmm...

Nu mi-e frica de bau-bau :)

2009-01-04T20:18:00.001+01:00

Ce-as face daca nu mi-ar fi frica...

Mai intii lista mea cu "frici":

-telefonul - pentru ca in ultimii ani a sunat de citeva ori "neinvitat" si evident mi-a adus cele mai proaste vesti cu putinta. Cind suna stiind ca n-am ce apel sa primesc imi provoaca o neliniste totala, iar inima o ia razna. La reteta data mai adaug si ceva sechele de cind lucram intr-o anumita...hmmm...sa-i zic institutie si trebuia sa raspund prezent si la ora 3 dimineata daca era nevoie. E inutil sa spun ca orice sonerie de la nokia 3110 (parca) ma scoate din minti.
-am avut si-un pui de frica de inaltime, drept pentru care m-am avintat si cu elicopterul sa vaz ca poci si sint doar pitici pe creier si am incercat bungee jumping din acelasi motiv, la care se adauga toate trenuletele fricii, groazei si cum se mai numesc din parcurile de distractii. Deci n-am murit!
-apa. Ei da, aici e aici ca de fapt imi place dar ma sperie. Cumva teama vine din copilarie cind m-au bagat sub apa si am inghitit atita cit sa ies lesinata. De-atunci nu-mi mai trebuie, decit balaceala de-asta la suprafata. Cred ca aveam vreo patru ani. Totusi, cu pregatirea-mi psihica necesara m-am incumetat sa fac rafting (si chiar sa-mi placa, desi prima data am stat ca lemnul de frica) si sa sar intr-un lac de peste 6 m adincime. Trebuia sa incerc si sint foarte mindra de "reusita" :)
Pentru ca niciodata nu mi-am rupt/spart miini, picioare, cap, nici nu ma gindesc sa skiez si niciodata nu voi conduce sau macar sa fiu plimbata pe motocicleta. Mi se pare cel mai nesigur mijloc de transport. Nu ma deranjeaza viteza (God bless Autobahn!) dar descoperita chiar asa in trafic mi se pare prea mult pentru ca inimioara mea sa suporte. Cu toate astea bicicleta mi se pare sigura - aici, nu si in Romania. Cel mai mult sufera iubitul meu care are carnet si asteapta da-ul meu ca sa-si cumpere. Stie ca nu se va intimpla niciodata, dar tot mai spera.
Am cam lungit pelteaua, scurt si la obiect : NU ski si NU motocicleta si daca se poate fara telefoane.

Multumesc Andreei pentru leapsa, cedez legatura Gloriei J, Leah Lusch si celorlalti oaspeti din stinga desktopului.

Noul An

2009-01-01T13:36:00.001+01:00

Mi-ar fi placut ca un nou an sa inceapa in prima zi de primavara, nu in mijlocul iernii.

cite ceva

2008-12-29T22:17:00.000+01:00

24 decembrie
s-a inregistrat un nou record in materie de consumerism, shopping, bagat in plase ca si cum e sfirsitul lumii : cardurile au fost folosite aici de 10,3 milionane ori doar in aceasta zi;

primul avion cu cei care si-au rupt picioarele la ski in Austria a aterizat in Rotterdam. Desigur, sint asteptate mai multe;

stresul de Craciun nu e chiar o gluma, e realitate.

25 decembrie
ochiul - mai ales cel romanesc - e mult mai mare ca stomacul.
6 persoane, bruschetta cu rosii, ciuperci, mozarela, salata de boef gata cumparata, salata de somon, un curcan, rulada de porc, cartofiori, sparanghel, prajituri cu ciocolata, ecler, alune, frisca. Si credeam ca nu e de-ajuns. Am mincat inca doua zile din toate astea, si am mai si aruncat.

26 decembrie
scurta plimbare cu bicicletele pina nu ne-am mai simtit picioarele, inghetata cu scortisoara si vin fiert cu stafide.

27 decembrie
a fost ziua de cumparat gadgeturi. Incercat, probat, instalat, felicitat de achizitii.

28 decembrie
hmm ... lenevit pe canapea. Afara doar cu gindul. Vazut "In Bruges" si facut planuri de vizitat zilele astea.

29 decembrie
tenis? pina la urma a fost bowling. Data viitoare o sa joc cu o masca pe fata.

30,31 decembrie

LA MULTI ANI si 2009 sa va aduca ce va lipseste!

Ciudatul...

2008-12-23T09:04:00.000+01:00

...2008
N-as zice ca abia astept sa-si treaca si ultimul minut, spun doar ca a fost extrem de amestecat, sau extrem si amestecat.
Ca am plins cit pentru toata viata si am ris la fel de mult, ca nu a existat moderatie si ca uneori evenimentele s-au scurs atit de rapid unul dupa altul ca am iesit buimaca de atita bine si de atita rau.
Am cunoscut citiva oameni frumosi, s-au intarit citeva legaturi, iar altele, din pacate, s-au rupt definitiv. Ciudatul 2008 m-a invatat sa nu mai ezit, sa fiu mai ferma, mai zgircita cu timpul meu si sa nu ma mai tulbure nimic. Si tot 2008 m-a facut mai toleranta.
IN 2008 am primit "oh my god persent" care n-are cum sa fie egalat vreodata, si tot in cele 12 luni am invatat sa iubesc ploaia - la propriu! Daca la inceput am avut o relatie de "love-hate" Olanda, acum a ramas doar love-ul si o numesc acasa.
Am trait si un eveniment extrem de socant, crima vecinului, eveniment care m-a marcat destul de mult si al carui ultim episod sper ca s-a incheiat acum citeva zile. A fost ca o picatura chinezeasca de-a lungul intregului an, pentru ca atunci cind credeam ca l-am depasit se mai intimpla ceva care sa-mi aminteasca. Acum stiu ca l-am depasit.
Si acum, la final, ca sa se numeasca pina la capat ciudat, am primit pe mail intrebarea "Ce ziceti sa va mutati in Elvetia? Ginditi-va bine. Puteti s-o luati ca pe o aventura sau mai mult".
Datele problemei arata cam asa:
- ianuarie - intilnirea personala pentru discutii si negocieri;
- aprilie - raspunsul go/nogo
- iulie - deja mutati.
Elvetia...inca n-am ce sa vizualizez pentru ca in afara de citeva ore petrecute intre doua avioane In Zurich, n-am vizitat-o. Tentatia noului exista si e mare, insa sint atitea pe care trebuie sa le calculam...
Vedem la anu'! :)

Alor mei, cu dragoste

2008-12-23T07:43:00.000+01:00

Wii Fit Age : 26 (tinerete fara batrinete!!! cea mai buna virsta de pina acum, probabil ca o perioada nu o voi mai testa doar ca sa-mi pastrez "performanta")

Goana asta dupa cadouri, felicitari de trimis, retete, liste si toate cele, ma trimite cu gindul de o mie de ori mai des la ai mei decit in mod normal. Indiferent ce-as face si oricit de matura as arata, in ochii alor mei sint tot "copilul". Chiar daca o vad pe maica-mea fisticindu-se cind ne intilnim dupa o lunga perioada de absenta, pina la urma tot ii scapa un gest, un alint, un ceva venit din copilarie. Intr-un fel procesul e si viceversa. Adica, virsta persoanelor importante mie e alta in ochii mei decit cea reala. Bunica-mea s-a oprit undeva pe la 56, bunicul pina sa plece avea (si tot are, pentru ca in inima mea a ramas aici cu noi) 67 de ani, maica-mea n-a trecut de 40 iar taica-meu doar ce-a implinit 43. Asa cum pe vara-mea o voi vedea toata viata de 16 ani iar pe sora-mea la 19. Si s-o spun pe-a dreapta nu stiu virsta reala.
Iar acum mi-e foarte dor de ei.

Roza

2008-12-18T14:54:00.001+01:00

Wii Fit Age : 43
Tennis : 899 (inca putin, inca putin si sint pro)
Bowling : 845 (si cind ma gindesc ca am fost pro...)

De cind ma stiu m-am ranit. Am semne care sa dovedeasca asta, ba chiar si vreo doua poze. Scarile ramin, de departe, preferatele mele. Nimic nu se compara cu o cazatura de la cea mai de sus pina la ultima treapta! Daca acestea sint situate intr-un loc aglomerat si sint numerose, cu atit mai bine! Pe unde mi-au umblat picioarele nu le-am ratat! Si apoi accidentele casnice. Taiat cu cutitul, ars la cuptor, apa clocotita pe fata (n-am nici un semn din fericire, maica-mea a fost foarte pe faza atunci), si nelipsitele colturi care nu se dau niciodata din calea mea. Nici macar peretii. Cea mai proaspata achizitie este o vinataie pe piciorul sting de la un colt de masuta. Iubitul meu e uimit de fiecare data. Hmm..ma mir ca nu s-a obisnuit inca. Ah,da, nici degetele de la picioare nu sint neglijate. Picioare de mese, sacune sau paturi.
Sa revenim in prezent. Mai precis marti. Am iesit din casa pe la 10.30. Era cam ceata si aruncindu-mi ocul spre canal am vazut apa inghetata. Am inregistrat informatia dar pina sa ies din casa am uitat cu desavirsire. De la usa de iesire pina la scari e un hol micut. Era bocna. Drept pentru care l-am parcurs patinind. M-am napustit fortat pe trepe si pe-aci mi-a fost. N-am ratat nici macar una! Am aterizat pe trotuar, tulburata si cu parul in toate partile. Ce sa fac? Sa pling, sa rid sau sa ma ridic repede si s-o iau la goana, poate am noroc si nu m-a vazut nimeni? Am ales ce-a de-a treia varianta. Am vaga banuiala ca noul vecin care-si renoveaza apartamentul la parter m-a zarit. Asa ca intru si ies pe la garaj acum.
Ieri alta intilnire, eu precauta. Mi-am executat miscarile in gind, pe unde ies acum nu e gheata, n-are ce sa se intimple. Am inchis usa si m-am intors pentru ca nu aveam minusile. Le-am gasit, am iesit. Luasem trei. M-am mai intors sa las o pereche si sa iau jumatatea celei pe care voiam s-o port. Am agata-o cu un umeras si am gonit-o pe usa. Afara mi-am dat seama ca de data asta plecasem cu umerasul!
Da, ca sa vedeti ce viata grea imi fac.

l.e.
N-am amintit de cazaturile din baie, cada si dus, soldate cu dureri in diverse regiuni.
Si nici de bicicleta. Din fericire n-am cazut niciodata. Doar doua evenimente am de semnalat.
1. M-am aruncat infipt bine de tot in mocirla, cu bicicleta cu tot si am ramas in pozitie verticala. Si asta pentru ca la momentul acela foloseam o bicicleta de baietei, veneam cu viteza in panta si trebuia sa minuiesc ghidonul foarte bine ca sa trec printr-un gardulet. N-am reusit.
2.Mi-am rupt o unghie de la picior,dar nu din vina mea. Biciclam si o batrina pe sa a porit brusc si fara motiv in fata mea, pe pista. Am dat de ghidon dreapta sa n-o lovesc si mi-am izbit unghia de bordura, jumatate era fluturinda. Doua saptamini am calcat mai mult in calcii. In rest sint o biciclista iscusita. Lauda-ma gura...

Survivor 2009

2008-12-16T23:06:00.000+01:00

For its 18th season, Survivor is heading back to Brazil, but to a place very different from the one that hosted Survivor Amazon. Survivor Tocantins (pronounced “toe-can-cheens”) is, as the subtitle suggests, set in the Brazilian highlands, north of Brasilia in the state of Tocantins along the Rio Novo River, where a crew member drowned before production began.
The new location will be officially announced at the end of the live reunion, but Jeff Probst pulled the trigger early. On his radio show Friday, Ryan Seacrest asked Probst where he’s been, and Jeff said, “Brazil. That’s for the next season. That’s the show we can’t talk about yet, but we were out there.”
In addition, because of the crew member death; the location’s proximity to people and roads; local media reports; and a Brazilian crew member who apparently didn’t read his contract carefully and posted location photos and even a sketch of the logo online on Orkut (they’ve been deleted but are reproduced on Survivor Sucks), the location hasn’t exactly been a secret.
As many of you guessed, I traveled there in late October for the first few days of production, and while the location is beautiful—and, in some places, stunning—it was also miserable, with temperatures well over 100 even in the shade. By comparison, Gabon in the summer was cooler and more pleasant than Florida. The one rainstorm we had was like a tropical storm, not a thunderstorm. In other words, the environment will, I’m guessing, play a much more significant role next season.
The geography is kind of like high desert, although there are some trees, so kind of like savanna. Around the river, though, it’s much more jungle-like. The Brazilian location is remote but less so than Gabon, as power lines run along the road that base camp sits on, and there’s a small village nearby. Both tribes will live on the same river, and not too far from one another, although they’ll never know that.CBS will probably announce the cast mid-January, when I’ll have a new round of interviews and analysis, and the new season debuts Feb. 12.

inca 170 de zile pina la Pinkpop - 10.12.2008

2008-12-16T22:55:00.000+01:00

S-a anuntat oficial : Depeche Mode cap de afis pentru editia a 40-a a festivalului Pinkpop din Olanda!!!!
Ei vor incheia seara de simbata, 31 mai, pe scena mare. Negocierile au fost puternice, pentru ca la o asa aniversare, 40 de ani de festival, se cerea o trupa pe masura. Si iacata, s-a semnat!
Pinkpop este un festival intrat (pina in 1990) si in Guiness Book of Records ca fiind cel mai vechi si fara intrerupere festival de pop din Europa. Prima editie a vaut loc pe 17 mai 1970 in Geleen, unde s-a desfasurat vreme de 17 editii, apoi si-au mutat cortul in Baarlo, iar din 1988 in Megaland Landgraaf, iar pentru a 22-a oara tot acolo se va desfasura.
O alta trupa anuntata este Placebo. Androginul si extravagantul Brian Molko va fi auzit tot pe 31 mai. Bucuria si mai mare ca deja lucreaza la un album.
Si in sfirsit, ieri dimineata, devreme, organizatorii au fost surprinsi cu o alta confirmare : The Kooks!

Biletele vor fi disponibile din 7 martie 2009, si organizatorii sfatuiesc sa nu fiti tentati sa le procurati mai devreme daca vi se ofera ocazia, pentru ca sint false.

site-ul festivalului : www.pinkpop.nl (duuuh)

intimitati - 10.12.2008

2008-12-16T22:54:00.000+01:00

Ce intim e sa stai pe pista la semafor la ora de virf!
Auzi conversatia telefonica a colegului de ghidon din spate, aproape si ce raspunde cel de la capatul celalalt, il vezi pe cel din fata cum isi aranjeaza geanta, nerabdator sa se faca verde, si cind e sa pleci, ii gidili narile celui din stinga cu parfumul parului tau.

vis urit - 10.12.2008

2008-12-16T22:53:00.000+01:00

Cred ca am mai vorbit ce viata onirica am. Hm... bogata in cosmaruri. Cel putin unul pe saptamina, asta cind sint norocoasa de-a dreptul, ca uneori nu ma ocolesc in fiecare noapte. Probabil ca am ceva defect si nu am descoperit inca, de aici toate visele urite care se lasa cu strigaturi, tipete, plinsete, senzatie de pin-aici mi-a fost.
Noaptea trecuta a fost una dintre ele. M-am trezit tipind, stateam cu ochii atintiti la usa asteptind sa vina cineva sa ma opreasca, sa ma faca sa-mi treaca. N-a venit nimeni. Nici nu avea cine. Asa ca am stat pina la ora 6 cu ochii pe ceas. Mda, asta e un alt defect. Trebuie sa stau treaza pina la 6 ca sa fiu sigura ca nu reiau visul de unde l-am lasat. Teoria eu am dezvoltat-o, dar nu pot s-o enunt.
Tocmai am vazut in fata ochilor un cuccubeu de toata frumusetea. S-a si dus intre timp, acum ploua

invizibil??!! Ba nu, ignorat!!!! - 09.12.2008

2008-12-16T22:52:00.002+01:00

As vrea sa-mi explice si mie cineva de ce te logezi si stai invisilbe? Ca daaaaca ai treaba, nu ai timp de mesaje, deci nu te mai complici. Si nu cred ca persoanele pentru care te "ascunzi" ti-au pus pistolul la timpla sa se regaseasca pe pomelinicul tau. Eu nu inteleg si pace. Si mai au unii nesimtirea sa se faca on si in 2 secunde ti-au si trimis mesaj. Ca asa m-am prins eu de citiva ca stau pititi. Este peste puterea mea de intelegere. Prin urmare, cei "indivizibili" nu se mai regasesc pe lista mea, ba mai mult, cei care nu mai sint in lista sint dati la frontiera...hahahaha...sint ignorati. Adios si ramin cu mine!

La capitolul tv show-uri doar ce-am terminat recuperarile la "The Mentalist". Inca nu m-am incumetat la "True Blood", iar ieri am vazut "Man vs Food". Nu stiam ce sa fac, sa mor de pofta sau sa vomit?

if i could ...la vida - 05.12.2008

2008-12-16T22:52:00.001+01:00

1. Am avut circei in stomac cind am citit ca s-a dus Anca Parghel. Imi pare foarte, foarte rau, la fel cum imi pare de Stefan Iordache sau Gil Dobrica.

2.Acum o legatua doar cu cele 8 note.
Si anume, Coldplay (trupa) e acuzata de Joe Satriani de plagiat. Chitaristul american a depus ieri o plingere in instanta, la Los Angeles. Satriani spune ca trupa a folosit bucati din piesa lui instrumentala "If i could fly" in "viva la vida". Americanul cere daune si o parte din veniturile piesei cu pricina.
"If i could fly" a fost imprimata de Satriani pe albumul din 2004 "Is there love in space".
Acuzarea vine la o zi dupa ce s-a dezvaluit ca trupa britanica a fost nominalizata la sapte premii Grammy, cu albumul si cu single-ul.

Aici sint cele doua piese :

Coldplay - http://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE
Joe Satriani - http://www.youtube.com/watch?v=CMcjXo8ZuqE

si suprapunerea
http://www.youtube.com/watch?v=1ofFw9DKu_I&feature=related

Astept un dialog constructiv intre Moga si Moculescu.

conjugala - 29.11.2008

2008-12-16T22:50:00.000+01:00

Cum e sa te trezesti dimineata si cel caruia i-ai spus "da" sa se uite zimbind la tine si sa-ti zica: "si azi te bat rrraaau de tot"! Ma bate de citeva zile incoace.

La tenis, desigur!

Grens voor Roemenen en Bulgaren 3 jaar dicht - 27.11.2008

2008-12-16T22:49:00.000+01:00

Cu alte cuvinte, pentru urmatorii trei ani romanii si bulgarii nu au acces pe piata muncii in Olanda. Doar daca detin un permis de munca. Acesta se obtine de angajator, dar nu se incumeta nimeni pentru ca e alergatura, timp pierdut si necesita multi bani. Se poate aplica pentru un permis de munca si personal,daca statul tau este legal. E mai complicat. De fapt vine dupa ce ai aplicat pentru rezidenta, si ai primit raspuns pozitiv, plus aproape 900 de euro achitati la depunerea dosarului. Acea viza iti da aproape aceleasi drepturi ca ale unui cetatean olandez, mai putin cel de vot.
Intratii in UE din 2004, precum polonezii ungurii,grecii, au avut acelasi regim, din mai anul acesta fiind liberi sa munceasca aici.
In urma cu citeva zile au anuntat ca pina in iulie 2009 nici nu se pune problema de a deschide "granitele" pentru munca la liber. Se pare ca au fost unanimi cind au votat ca 3 ani de acum sa nu se deschida, avind exemplul polonezilor veniti aici in numar excesiv de mare.
Intr-un fel,sau la prima vedere pare discriminatoriu, dar in fapt nu este.
E un subiect amplu care oricind ar putea fi dezbatut. E bine sau nu e bine ca au decis asa?

liste - 27.11.2008

2008-12-16T22:48:00.000+01:00

Pina nu demult uram listele. Acum ma organizez cu liste. Cu liniute si patratele, in functie de ce contin.
Fac liste si in somn. Visez cum mai bifez sau tai ceva de pe lista pe care am facut-o la inceputul somnului.
Agedna de anul viitor e foarte colorata si asteapta sa fie scrisa. Liste, adrese, programari, numere de telefon, aiureli.

Pentru azi am deja doua liste foarte cuprinzatoare.

Wii - 26.11.2008

2008-12-16T22:47:00.000+01:00

Vine Mos Nicolaaeeee!!!! Cum am mai spus si anul trecut, aici este mai important Nicolae decit Craciun. Sinterklaas a venit de vreo doua saptamini din Spania si pe 5 decembrie aduce cadourile. Kerstman e o notiune mai abstracta, dar un bun prilej de alte daruri. In unele zone nici nu vine. Depinde de traditia familiei.
Asadar, incepe goana...la mine a inceput tatonarea de ceva vreme, insa mi-am schimbat planurile oarecum.
Le-am schimbat pentru ca de doua saptamini ne-am luat un Wii Sports. In prima zi am jucat tot ce se putea de zeci de ori si dimineata nu ma mai puteam ridica din pat. Asta sa va dati seama de conditia mea fizica....gggrrrr....Pentru ca aproape am abandonat sportul cu totul, bicicleta nu se pune!
In primavara wii-ul nu mi-a atras atentia prea mult. Michi ma invitase la ea, dupa ce primise pachetul din Japonia, sa-l incercam, nu s-au suprapus programele si ne-am lasat. Apoi a venit Liz care ma tot batea la cap ca e super fain si macar un tenis sa facem si noi. Pffff...sa stau in fata televizorului si sa joc tenis...mai bine afara. Buuun... Asta pina acum vreo doua luni cind, din site in site am ajuns la Wii Fit. Ohhh...inventia secolului, trebuie sa-l am!!!!!!!!!! L-am comandat, a fost o nebunie ca prin magazine nu l-am gasit, am cautat pe net, toti dadeau doua-trei saptamini pentru onorarea comenzii, pina la urma am gasit magazinul online salvator. Comanda facuta, doar sa ma anunte cind il livreaza. Primesc mail. Nu-l avem in stoc, cel mai devreme produsul o sa fie la noi pe 28 noiembrie!!!!!!!!!!! Deci tohot astept.
Am luat intre timp consola care a venit la pachet cu wii sport. Fericire mare. In fiecare zi imi masor age-fit-ul, ma antrenez, sint pro la bowling, l-am facut pe el ko la box, joc bine dar pierd la tenis, si uneori mai fac cite-un par la golf.

cam asa arata : http://www.youtube.com/watch?v=zqaPFAZS1K8

Ce voiam sa spun este ca mi-am cam schimbat planurile de cadou cu wii-ul asta. Mai ramine sa testez terenul care dintre jocuri si-l doreste mai mult, iar eu astept, inca rabdatoare fit-ul. Parca vad ca in citiva ani goleste salile de sport! Din vazute pe mine m-a convins.

Festivalul International de Film - 24.11.2008

2008-12-16T22:46:00.000+01:00

M-am gindit sa postez acum, poate va gasiti amatori de festival.
Asadar, 21 ianuarie - 1 februarie este peroada aleasa in 2009 pentru Festivalul International de Film din Rotterdam. Exista un "tigerpas" cu ajutorul cariua beneficiezi de reduceri la vizionari pe toata durata festivalului. Nu e "cine apuca primul" si se achizitioneaza de la casa de bilete. E prematur sa vorbesc despre asa ceva acum.

Asta va ajuta mai mult sa va faceti o idee :

http://professionals.filmfestivalrotterdam.com/

09/11 - 10.09.2008

2008-12-16T22:45:00.000+01:00

Martorii vin pe bicicleta, cu totii sintem partu,deci. Rochia e gri si cureaua lila. Nu am flori. Vom bea cafea si vom minca tarta cu fructe si crema de vanilie. Nici ca-mi doresc mai mult!

http://www.youtube.com/watch?v=htobTBlCvUU

Wow bam!!!

Prinsjedag - Troonrede - 16.09.2008

2008-12-16T22:42:00.002+01:00

Leden van de Staten-Generaal, Nederland kan zelfbewust en met vertrouwen inspelen op de hoge eisen die momenteel aan ons worden gesteld. Wereldwijd zijn er ontwikkelingen waarover mensen zich zorgen maken.
Vrede en veiligheid staan op veel plaatsen onder druk. Duurzame economische groei is niet vanzelfsprekend. In eigen land vraagt de kwaliteit van de dagelijkse leefomgeving extra inzet. Ook zijn inspanningen nodig om onderling respect te versterken.
De regering wil met alle burgers samen bouwen aan een land dat vertrouwen heeft in zichzelf en de blik gericht houdt op de toekomst. Centraal in de begrotingsvoorstellen voor 2009 staan een intensieve internationale samenwerking, optimale kansen voor duurzame economische groei en een leefomgeving die mensen houvast en vertrouwen biedt.
VredeVrede en veiligheid vragen voortdurend aandacht. Wij leveren van oudsher bijdragen aan vredesmissies en ontwikkelingssamenwerking. Als internationaal georiënteerd land stelt Nederland zich verantwoordelijk en constructief op. Ook nu zet ons land zijn inspanningen op het gebied van internationale rechtsorde, mensenrechten, ontwikkelingssamenwerking en crisisbeheersing onverminderd voort. Om de veiligheidstaken goed te kunnen uitvoeren wordt geïnvesteerd in materieel en personeel.
De aanwezigheid van Nederlandse militairen in Afghanistan en andere conflictgebieden bevestigt dat onze solidariteit de landsgrenzen overstijgt. Voor de zware taak die zij vaak met gevaar voor eigen leven vervullen, verdienen zij niet-aflatende waardering. Wij denken aan hen die vielen en aan hun nabestaanden.
MensenrechtenFragiele staten hebben grote moeite de millenniumontwikkelingsdoelen te halen. Juist daarom investeert de regering extra in deze landen. Ook wil zij de vrijheid van meningsuiting, de mediadiversiteit en de vrijheid van godsdienst in de wereld bevorderen. Er worden daarom meer middelen toegevoegd aan het mensenrechtenfonds.
De Europese Unie heeft vrijheid en veiligheid gebracht in ons deel van de wereld. De regering zal zich blijvend inzetten voor een hechte Europese samenwerking. Het is verheugend dat u, Staten-Generaal, het Verdrag van Lissabon heeft goedgekeurd. De regering hoopt dat de lidstaten van de Unie in 2009 vervolg geven aan de ratificatie.
Samenwerking in Europees verband is eveneens cruciaal bij het realiseren van duurzame economische groei. De begroting van de EU dient daar in toenemende mate op te worden gericht.
GroeiDuurzame economische groei spreekt niet vanzelf. De wereldeconomie kampt met tegenslagen. Overal neemt de vraag naar voedsel en energie toe en stijgen de prijzen. De crisis op de financiële markten vertraagt ook in ons land de groei.
Dankzij de inspanningen van de afgelopen jaren staat de Nederlandse economie er relatief goed voor. De werkloosheid is laag. Sinds het jaar 2000 is de koopkracht per huishouden gemiddeld met twaalf procent gestegen. Ons pensioenstelsel en andere sociale voorzieningen zijn solide. Alertheid blijft echter geboden.
InflatieDe regering wil deze fundamenten verder verstevigen door verbetering van de concurrentiepositie, beperking van de inflatie en vergroting van de arbeidsparticipatie. De btw wordt daarom niet verhoogd. Dit maakt een verantwoorde loonkostenontwikkeling en verlaging van de werknemerspremies op arbeid mogelijk. Zo kunnen in 2009 de lasten voor burgers en bedrijven dalen.
Ook voor volgend jaar streeft de regering naar een overschot op de begroting. Dit biedt ruimte om de kwaliteit van de zorg en de financiering van de AOW op lange termijn veilig te stellen. Voor een blijvend hoog niveau van collectieve voorzieningen is dit echter niet voldoende. Daarvoor is noodzakelijk dat meer mensen aan de slag gaan. Wie kan, moet meedoen.
PersoneelstekortEr zijn personeelstekorten in de zorg, in het onderwijs en in andere sectoren. Ook daarom is er de regering veel aan gelegen de arbeidsparticipatie te verhogen. Kinderopvang blijft aantrekkelijk voor ouders die betaalde arbeid verrichten. Voor mensen met een uitkering wordt werken financieel aantrekkelijker gemaakt. Werkgevers krijgen een subsidie als ze langdurig werklozen in dienst nemen.
Voor jongeren tot 27 jaar komt er in plaats van een bijstandsuitkering een passend leer- en werkaanbod. De regeling voor jongeren met een beperking wordt aangepast, waardoor zij eerder naar werk worden begeleid. Werknemers krijgen een bonus als ze na hun 62e jaar actief blijven op de arbeidsmarkt. Voor mensen met een deeltijdbaan gaat het extra lonen om meer uren te werken. Hoogopgeleide buitenlandse werknemers kunnen makkelijker in ons land aan de slag.
OndernemerschapHet bedrijfsleven en de financiële sector zijn essentieel voor een krachtige economie. De regering maakt meer ruimte voor ondernemerschap. De belastingvrijstelling voor winst in het midden- en kleinbedrijf wordt verruimd. Het tarief in de onderste schijf van de vennootschapsbelasting gaat omlaag. Het schrappen van de eerstedagmelding is een van de maatregelen waardoor de administratieve lasten voor ondernemers verminderen. Het aanvragen van vergunningen wordt vereenvoudigd. Ook zal de regering gedurende vijf jaar aan kansrijke bedrijven ondersteuning bieden bij hun verdere groei.
Economische ontwikkeling is niet mogelijk zonder een adequate infrastructuur. De regering wil de capaciteit van wegen en spoorlijnen vergroten. Bouwprojecten die daarop gericht zijn, moeten sneller worden uitgevoerd. De regering zal een voorstel voor een nieuwe Spoedwet wegverbreding bij de Kamer indienen. Ook zullen de lasten eerlijker over de weggebruikers worden verdeeld. In de toekomst wordt het bezit van een auto minder belast en het gebruik juist meer.
Volgend jaar zet de regering de eerste stap op weg naar dit systeem. De belasting bij aanschaf wordt verlaagd; de motorrijtuigenbelasting verhoogd. Hoe schoner de auto, des te goedkoper autobezitters uit zijn. Om reizen per trein aantrekkelijker te maken, komen er nieuwe stations bij en gaan er meer treinen rijden.
WaterNederland is nu goed beschermd tegen het water. Maar de verwachte stijging van de zeespiegel maakt een forse meerjarige inspanning noodzakelijk. Wij willen dat ook onze achterkleinkinderen veilig in Nederland kunnen leven. De regering komt volgend jaar met een voorstel voor een Deltawet die het fundament hiervoor zal leggen.
Versterking van de economische structuur dient hand in hand te gaan met de zorg voor natuur en milieu. Onze afhankelijkheid van fossiele brandstoffen moet aanzienlijk afnemen. Daarom bevordert de regering het gebruik van aardwarmte en van zonne- en windenergie. Eenvoudiger procedures zullen ook de aanleg van windmolenparken in de Noordzee versnellen. Er komt een subsidieregeling voor de aanschaf van warmtepompen en zonneboilers. Over drie jaar zal een half miljoen woningen energiezuiniger zijn gemaakt.
TuinbouwDe Nederlandse land- en tuinbouw zijn zeer innovatief. Dit biedt kansen om deze sectoren duurzaam te ontwikkelen. De regering zal de glastuinbouw stimuleren om netto energieleverancier te worden. De visserij verdient een stabiele toekomst.
Aan hun dagelijkse leefomgeving ontlenen mensen houvast en vertrouwen. De begroting voor 2009 bevat samenhangende voorstellen die de kwaliteit van de leefomgeving verbeteren. Burgers willen in een veilige en leefbare buurt wonen met goede scholen voor hun kinderen. Zij wensen ruimte voor ontspanning en sport, voor jong en oud. Zij verwachten menswaardige zorg en verzorging. Zij verlangen een overheid die betrouwbaar en duidelijk is. Samenwerking met burgers, gemeenten en woningbouwcorporaties is daarom nodig.
RespectRespect, veiligheid en vertrouwen zijn kernwaarden in onze rechtsstaat. Tegen het schenden van normen moet opgetreden worden. Om recidive te voorkomen is goed begeleide terugkeer in de samenleving essentieel. Criminele verslaafden worden sneller met drang naar hulp begeleid. Agressief of intimiderend gedrag op straat is onacceptabel. Diegenen die ernstige overlast geven, zullen effectief worden aangepakt met een gebiedsverbod. Tegen mensen die agenten, ambulancepersoneel en andere dienaren van de publieke zaak bedreigen, wordt stevig opgetreden.
Duidelijkheid over wat wel en wat niet toelaatbaar is, versterkt vertrouwen tussen burgers onderling en vertrouwen in de overheid. Toezichthouders in buurten en wijken en op straten en pleinen vergroten het gevoel van veiligheid. In 2009 komen er 125 wijkagenten bij. Gemeenten krijgen de mogelijkheid bepaalde overtredingen direct te beboeten. Burgers kunnen ook zelf bijdragen aan een veilige leefomgeving. De regering zet zich onverminderd in voor een grotere rol van vrijwilligers bij brandweer en politie. Het vergroten van zelfredzaamheid van burgers en bedrijven bij crises en rampen krijgt bijzondere aandacht.
JongerenMet de meeste jongeren in Nederland gaat het goed. Maar er zijn ook kinderen die in de knel zitten. De regering wil aan hen betere kansen geven. Daarnaast werken justitie, politie en jeugdzorg nauw samen om ongewenst gedrag van jonge kinderen tijdig te corrigeren. Er komt ook hier meer aandacht voor preventie. Ouders worden aangesproken op het gedrag van hun kinderen. Om sneller passende hulp te verlenen, wordt de Verwijsindex Risicojongeren geïntroduceerd. Ook de oprichting van Centra voor Jeugd en Gezin en Veiligheidshuizen draagt hieraan bij.
Scholing en onderwijs verhogen de kansen van mensen. De regering werkt hard aan verbetering van het onderwijs. In het bijzonder wil zij de basisvaardigheden in taal en rekenen vergroten en het aantal zwakke scholen terugdringen. Ook de aanpak van schooluitval blijft een prioriteit. Voor vmbo-leerlingen die vooral ambachtelijke gaven hebben, komen er speciale vakscholen. Het onderwijs is zo goed als de leraar voor de klas. Om de positie van leraren te versterken, krijgen zij meer scholingsmogelijkheden en een betere beloning.
De regering wil een bloeiende kunst en cultuur stimuleren en alle jongeren vroeg daarmee in aanraking brengen. Kinderen tot 12 jaar krijgen in 2009 vrije toegang tot musea. Jongeren tot 18 jaar kunnen met een cultuurkaart kennismaken met de inspirerende rijkdom van ons land.
SportGoede gezondheid en sportbeoefening hangen nauw samen. De regering investeert daarom extra in de mogelijkheden van sport voor de jeugd en voor mensen met een handicap. Om talentvolle sporters beter te ondersteunen, komen er Centra voor Topsport en Onderwijs.
Het Olympisch Plan 2028 kan bij dit alles een bron van inspiratie zijn die zowel de breedtesport als het topsportklimaat versterkt. De levenskwaliteit van burgers wordt verhoogd door goede en toegankelijke zorg.
PrijsvormingDe regering wil de zorg zo organiseren dat mensen met een chronische aandoening deze dicht bij huis ontvangen. Patiënten krijgen meer inzicht in de kwaliteit die geboden wordt. Invoering van het elektronisch patiëntendossier vermindert het aantal medische fouten. Vrijere prijsvorming en innovatie zijn nodig om wachtlijsten in te korten en de zorg goed en betaalbaar te houden. De regering zet in 2009 verdere stappen in deze richting. Mensen die vanwege ziekte of ouderdom ernstige beperkingen ondervinden, krijgen meer keuzevrijheid bij de langdurige hulp die zij nodig hebben. Noodzakelijke zorg kan ook thuis geboden worden, waardoor ouderen langer in hun vertrouwde omgeving kunnen blijven wonen.
HouvastKracht ontleent ons land aan de democratische rechtsstaat die burgers bescherming en houvast biedt. Gelijkwaardigheid, vrijheid, solidariteit, democratie en de principes van de rechtsstaat verdedigen wij in binnen- en buitenland. Samen dragen wij daar verantwoordelijkheid voor. De regering verleent steun aan de oprichting van een Huis van de Democratie en Rechtsstaat. Er komt een code voor ‘goed besturen’, waarin helder staat wat burgers van overheden kunnen verwachten. Verder zal een staatscommissie ingesteld worden die onder meer zal bezien welke mogelijkheden er zijn om de Grondwet beter toegankelijk te maken. Er komt een Handvest verantwoordelijk burgerschap. Alle inwoners van ons land dienen doordrongen te blijven van de democratische waarden en verantwoordelijkheden die het fundament vormen van de Nederlandse samenleving.
Goede taalbeheersing is een basisvoorwaarde om in onze maatschappij te kunnen meedoen. De regering vergroot de mogelijkheden voor het werven van taalcoaches. De inzet van autochtone Nederlanders om migranten te helpen bij het leren van de Nederlandse taal is van onschatbare waarde.
RechtszekerheidIn de verhoudingen binnen ons Koninkrijk staan democratische beginselen als die van rechtszekerheid, deugdelijkheid van bestuur en wederzijds respect ook voorop. De regering hoopt in december met de lands- en eilandsbesturen een belangrijke stap te zetten naar de uitvoering van de afspraken over de staatkundige veranderingen van de Nederlandse Antillen. Bonaire, Sint-Eustatius en Saba gaan als openbaar lichaam deel uitmaken van Nederland. Deze statuswijziging is in voorbereiding.
Leden van de Staten-Generaal,
Met de maatregelen die de regering zich voorneemt voor 2009 wil zij het zelfbewustzijn van ons land vergroten en de fundamenten van onze economie en onze samenleving versterken. De regering beseft dat zij dit niet alleen kan. Eenieder zal daaraan vanuit eigen verantwoordelijkheid een bijdrage moeten leveren. We hebben de inzet van allen - burgers, werkgevers, werknemers, overheden en onze Europese en internationale partners - nodig. Alleen samen kunnen we werken aan een goede toekomst. Samen maken we Nederland sterker.
Op u, leden van de Staten-Generaal, rust hierbij een grote verantwoordelijkheid. De regering ziet uit naar een goede samenwerking. U mag zich in uw taak gesteund weten door het besef dat velen u wijsheid toewensen en met mij om kracht en Gods zegen voor u bidden.

yuuuuck - 15.09.2008

2008-12-16T22:42:00.001+01:00

Mijn man gaat elke ochtend eerst een uur zitten bloggen.
-Gatver!

who? - 28.08.2008

2008-12-16T22:29:00.000+01:00

Ik draag je hart
Ik draag je hart in mijn

http://www.youtube.com/watch?v=kTVSygNKAsg